DECIZIE nr. 36*) din 5 iulie 1993

–––-Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Miklos Fazakas – preşedinteVictor Dan Zlatescu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat fără citarea părţilor potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, ridicată de inculpatii Iasar Regep şi alţii în dosarul nr. 6182/1993 al Judecătoriei Tulcea, constata următoarele:Prin rechizitoriul nr. 319/P/1992 al Procuraturii Judeţene Tulcea au fost trimişi în judecata Iasar Regep, Saban Ibram, Saban Ibram (II), Sachir Asan, Regep Chemal, Sali Chiris, Regep Mavisan şi Saban Elmaza pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 50 lit. c) (efectuarea de operaţiuni interzise cu metale preţioase ori pietre preţioase şi semipretioase, naturale) combinat cu art. 67 din Decretul nr. 244/1978 cu referire la art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960 şi a infracţiunii prevăzute de art. 302 din Codul penal (nerespectarea dispoziţiilor privind operaţiuni de import şi export), cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.S-a reţinut ca inculpatii au efectuat mai multe excursii în Turcia, de unde au procurat bijuterii din aur, pe care apoi le-au valorificat în ţara, unele din ele prin intermediul unor firme.În faţa Judecătoriei Tulcea, la termenul de 15 ianuarie 1993, apărătorii inculpaţilor, invocand art. 144 lit. c) din Constituţie, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, care sancţionează operaţiunile interzise cu metale preţioase, sustinand ca acestea contravin prevederilor art. 41 şi art. 135 din Constituţia României, potrivit cărora dreptul de dispoziţie asupra bunurilor proprietate privată nu poate fi îngrădit. Întrucât obiectele din aur cumpărate din Turcia au devenit proprietatea lor şi cum Constituţia garantează dreptul de proprietate, ocroteşte proprietatea privată, pe care o declara inviolabilă, art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 este abrogat, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, care prevede că legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare în măsura în care ele nu contravin Constituţiei.Instanţa, prin încheierea din aceeaşi dată, a dispus suspendarea judecaţii, scoaterea dosarului de pe rol şi înaintarea lui Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării excepţiei pe care o considera nefondata, întrucât "nu suntem în prezenta unei dezincriminari".În vederea soluţionării excepţiei, au fost solicitate, în baza art. 24 din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca, din punct de vedere procedural, greşit a fost sesizată Curtea, întrucât, pe de o parte, fiind vorba de un act normativ adoptat anterior Constituţiei, se încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora legea se aplică numai raporturilor juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei, iar pe de altă parte, chiar în situaţia în care art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 ar contraveni Constituţiei, operează art. 150 alin. (1) din Constituţie, problema de interpretare juridică, de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.Se apreciază ca excepţia este neîntemeiată şi pe fond deoarece prin Decretul-lege nr. 9/1989 au fost abrogate numai dispoziţiile „articolului 37 din Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plată străine”, nu şi cele referitoare la regimul „metalelor preţioase şi pietrelor preţioase” care constituie sediul dispoziţiilor sanctionatoare şi pentru faptele penale prevăzute de Decretul nr. 244/1978, inclusiv pentru cea prevăzută în art. 50 lit. c).Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,luând act de susţinerile inculpaţilor în faţa Judecătoriei Tulcea, de Încheierea de sesizare din 15 ianuarie 1993, de conţinutul raportului întocmit de judecătorul desemnat în acest scop, având în vedere dispoziţiile art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, ale art. 37 din Decretul nr. 210/1960, ale Decretului-lege nr. 9/1989, ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi prevederilor Legii nr. 47/1992, retine:Examinând excepţia, se constată că aceasta priveşte neconstituţionalitatea art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 care, însă, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 19 din 8 aprilie 1993, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993, prin care aceasta excepţie a fost respinsă.În aceste condiţii şi ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru viitor, se impun unele precizări. Partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât prima hotărâre intră în puterea lucrului judecat şi, în consecinţa, este inadmisibila. Dacă aceeaşi excepţie este ridicată de o altă parte şi într-o alta cauza, chiar dacă nu exista putere de lucru judecat, decizia anterioară de respingere este obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, atât timp cat motivele care au justificat soluţia subzistă în continuare, fiind aceleaşi. În aceasta situaţie, concluzia ce se impune este aceea ca soluţia în rezolvarea unei excepţii ulterioare, de aceeaşi natura, nu poate fi alta decât cea pronunţată în prima cauza judecata.Din conţinutul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 19 din 8 aprilie 1993 rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 a fost respinsă, reţinându-se următoarele:Art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 incrimineaza efectuarea de către persoanele domiciliate în România de operaţiuni interzise cu metale preţioase ori pietre preţioase şi semipretioase, naturale. Aceste operaţiuni sunt stabilite în art. 25 din decret, între ele figurand, la lit. c), şi „vânzarea şi cumpărarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţiuni”, operaţiuni ce interesează cauza de faţa.În art. 2 alin. 1 din decret se precizează ca deţinerea cu orice titlu a metalelor preţioase, precum şi operaţiunile de orice fel cu acestea şi cu pietrele preţioase constituie monopol de stat, iar prin art. 26 alin. 1 se stabileşte ca operaţiunile prevăzute de art. 25, ca acte de comerţ sau ca îndeletnicire mestesugareasca ori industriala, nu sunt permise decât unităţilor socialiste.Persoanele fizice şi persoanele juridice pot deţine, potrivit art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 244/1978, metale preţioase şi pot efectua operaţiuni cu metale preţioase sau cu pietre preţioase şi semipretioase, naturale, în cazurile şi în condiţiile stabilite prin decret.În art. 14 alin. 1 lit. a)-e) sunt prevăzute obiectele ce pot fi deţinute de persoanele fizice şi, potrivit alin. 2 al art. 14 din decret, deţinerea celor menţionate la lit. a)-d) este ingaduita numai pentru uzul personal, iar dobândirea sau transmiterea lor, precum şi a pietrelor preţioase şi semipretioase, naturale, este permisă dacă dobândirea sau transmiterea nu s-a făcut în scop de specula.După decembrie 1989, prin Decretul nr. 90 din 5 februarie 1990 au fost abrogate în mod expres din Decretul nr. 244/1978 numai prevederile „cu privire la obligativitatea depunerii la Banca Naţionala a bunurilor culturale mobile cuprinzând metale preţioase sau pietre preţioase ori semipretioase”.Alte texte, neabrogate însă, trebuie interpretate în funcţie de realitatile actuale. Astfel, s-a apreciat ca persoanele fizice pot cumpara orice cantitate de bijuterii din ţara pentru a-şi investi sumele de bani şi nu pentru a le revinde, dar, apoi, dacă este cazul, le pot vinde; pot aduce din străinătate bijuterii de uz personal, în limitele stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 685/1990 (pct. 23 din anexa nr. 1), fără declaraţie vamală şi fără taxe vamale; pot aduce din străinătate bijuterii ce depăşesc uzul personal ori pentru alţi membri ai familiei sau ca investiţie, fără sa intereseze cantitatea şi fără taxe vamale, dar cu declaraţie scrisă. Asadar, bijuteriile cumpărate în ţara sau cele aduse din străinătate în condiţiile menţionate pot fi deţinute în proprietate fără nici o restrictie şi, la nevoie, pot fi vândute. Esenţial este, în toate cazurile, ca ele sa nu fie cumpărate în scopul revânzării, sa nu se urmărească deci efectuarea de activităţi comerciale ilicite.Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie "dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", iar în conformitate cu art. 135 alin. (6) "proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă". Rezultă deci ca pot fi stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinta obiectului dreptului, fie în privinta unor atribute ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice ale dreptului, pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste restrictii stabilite de lege sa nu se atinga fondul acestui drept, sa nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus, aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proportionalitatii înscris în art. 49 alin. (2) din Constituţie.Asa fiind, Curtea a constatat ca dispoziţia art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, corelata la speta cu prevederea înscrisă în art. 25 lit. c) din acelaşi decret, nu pun în discuţie dreptul de proprietate, ci se referă în exclusivitate la efectuarea unor operaţiuni interzise de lege, care, fiind săvârşite în anumite circumstanţe, constituie infracţiuni. Este unanim admis ca legiuitorul poate institui, în interes general, un regim special cu privire la producerea, deţinerea, circulaţia unor bunuri de interes naţional, economic sau strategic.În consecinţa, cu referire la art. 25 lit. c) şi la art. 50 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, care stabilesc ca este infracţiune „vânzarea şi cumpărarea de metale preţioase, pietre preţioase şi semipretioase, naturale, precum şi mijlocirea acestor operaţiuni” şi raportandu-se numai la operaţiuni de acest fel cu bijuterii, astfel cum o obliga cadrul spetei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a apreciat ca textele ar fi neconstituţionale, dacă ar fi interpretate în continuare în sensul că operaţiunile cu bijuterii – vânzare, cumpărare, mijlocire – pot fi efectuate numai de agenţi economici cu capital de stat. Curtea a interpretat însă textele respective în sensul că este posibil ca orice agent economic să efectueze astfel de operaţiuni cu bijuterii, dacă sunt menţionate în obiectul de activitate şi este autorizat – când este cazul – potrivit legii, textele mai sus menţionate având în condiţiile actuale rolul de a-i opri pe cei care nu au astfel de abilitari şi incearca sa eludeze regimul special instituit cu privire la metalele şi pietrele preţioase, precum şi alte dispoziţii legale cum sunt cele fiscale sau cele care reglementează îndatoririle profesionale ale comercianţilor. Pe de altă parte, în rezolvarea unor cazuri concrete, organele de aplicare a legii trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 42/1991, potrivit cărora constituie activitate comercială ilicită şi atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.Aceste motive care fundamentează Decizia nr. 19/1993 subzistă şi în acest dosar şi întrucât nu exista nici un nou element care să infirme şi care, deci, să facă necesară reconsiderarea lor, ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie, excepţia urmează să fie respinsă ca vadit nefondata.Stabilirea la speta a împrejurării ca bijuteriile s-au cumpărat ori nu în scop de revânzare, a faptului dacă s-a săvârşit sau nu o activitate ilicită, precum şi dacă este cazul răspunderii contravenţionale sau a celei penale nu sunt de competenţa Curţii, ci a instanţei judecătoreşti care urmează sa ţină seama de interpretarile cuprinse în considerentele deciziei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 15 alin. (2), art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 13 lit. A.c.), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia ridicată de către Iasar Regep, Saban Ibram, Saban Ibram (II), Sachir Asan, Regep Chemal, Sali Chiris, Regep Mavisan şi Saban Elmaza, în dosarul nr. 6183/1992 al Judecătoriei Tulcea.Cu recurs în 10 zile de la comunicare.Pronunţată la 5 iulie 1993.PREŞEDINTE,Miklos FazakasMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește