DECIZIE nr. 36 din 29 februarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oprea Dragomir în Dosarul nr. 3.089/1999 al Tribunalului Teleorman, având ca părţi pe autorul excepţiei, Iordana Dragomir, Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Teleorman şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Zimnicea.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, asistat de avocatul Alexandru Pantea, lipsind celelalte părţi, pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei considera ca prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 care au modificat Codul de procedură civilă, referitor la procedura apelului, sunt neconstituţionale. Se susţine ca, prin aceste modificări, instanţele de judecată aplica diferit prevederile referitoare la termenul de depunere a motivelor de apel, în condiţiile în care Codul de procedură civilă nu putea fi modificat decât printr-o lege organică, în conformitate cu art. 72 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, deoarece prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fost examinate de Curtea Constituţională şi s-a stabilit ca acestea nu fac parte din categoria legilor organice.În legătură cu critica prevederilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă reprezentantul Ministerului Public considera ca autorul excepţiei nu a indicat textul constituţional care a fost încălcat, iar în ceea ce priveşte practica neunitara a instanţelor, aceasta nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate a legilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.089/1999, Tribunalul Teleorman a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, excepţie ridicată de Oprea Dragomir într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea apelului declarat de autorul excepţiei împotriva sentinţei civile prin care s-a respins plângerea acestuia, formulată împotriva hotărârii Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca potrivit art. 107 alin. (3) din Constituţie Guvernul poate emite ordonanţe numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile stabilite de aceasta şi în conformitate cu art. 72 alin. (3) din Constituţie. Totodată se considera ca Guvernul nu are competenţa ca printr-o ordonanţa sa modifice o lege organică, asa cum este Codul de procedură civilă. Procedând în acest mod, Guvernul, prin modificarea art. 287 din Codul de procedură civilă, a modificat însăşi deosebirea de esenta dintre apel şi recurs. Prin eliminarea posibilităţii ca motivarea apelului să se facă până la prima zi de înfăţişare este afectată însăşi natura legală a apelului, având în vedere ca în perioada cuprinsă între comunicarea hotărârii instanţei de fond şi prima zi de înfăţişare la instanţa de apel pot aparea elemente noi, ce nu mai pot fi invocate la instanţa de control.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca excepţia este neîntemeiată, Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 fiind constituţională. Art. 287 din Codul de procedură civilă a fost într-adevăr modificat, însă prevederea din vechiul text nu mai era necesară atâta timp cat prevederile art. 105 din Codul de procedură civilă sunt în vigoare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a reglementărilor cuprinse în art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 sunt constituţionale. Din prevederile art. 72 alin. (3) din Constituţie nu rezultă ca reglementările referitoare la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. În acest sens este invocată şi practica Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia ridicată.Analizând încheierea de sesizare, precum şi susţinerile formulate în dosarul cauzei de autorul excepţiei, Curtea retine ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate îl constituie, în principal, două categorii de aspecte:1. neconstituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) şi ale art. 72 alin. (3) din Constituţie;2. neconstituţionalitatea art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998.1. În legătură cu critica potrivit căreia modificarea Codului de procedura civilă, lege organică, a fost facuta printr-o ordonanţa a Guvernului, Curtea constata următoarele:Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, a fost emisă în temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi al art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea unor prevederi din legea de abilitare. Astfel, prin Decizia nr. 718 din 29 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 31 decembrie 1997, Curtea a constatat ca toate prevederile din lege care au făcut obiectul sesizării, inclusiv aspectele menţionate de autorul excepţiei, sunt constituţionale. În sesizare au fost criticate, ca fiind neconstituţionale, acele dispoziţii legale prin care Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanţe în domenii considerate ca făcând obiectul de reglementare al legilor organice. Printre aceste prevederi sunt menţionate şi cele cuprinse în art. 1 lit. t) din Legea nr. 221/1997, potrivit cărora Guvernul era abilitat sa modifice şi sa completeze, prin ordonanţa, Codul de procedură civilă. În legătură cu aceste critici formulate de autorii sesizării Curtea a stabilit, prin decizia menţionată, ca „din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezultă ca reglementările relative la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice”, în condiţiile în care Legea fundamentală reglementează, expres şi limitativ, domeniile rezervate legilor organice, între care nu figurează şi dispoziţii legale privind procedura civilă.De altfel Curtea Constituţională s-a pronunţat şi în alte cauze asupra excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect, de asemenea, conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, respingând excepţia. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a statuat ca, potrivit sistemului constituţional actual, calificarea legilor ca fiind organice se face, în mod expres, prin textul constituţional, iar nu pe cale de interpretare. În acest sens s-a reţinut ca „art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi”.Având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a acesteia, soluţia adoptată de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.2. Autorul excepţiei considera ca art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale. Aceste texte au următorul cuprins:– Art. 287: "Cererea de apel va cuprinde:1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în Registrul comerţului, codul fiscal, contul bancar, numărul de telefon şi numărul de fax;2. arătarea hotărârii care se ataca;3. semnatura.Cerinţele de la alin. 1 pct. 2 şi 3 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în condiţiile art. 133 alin. 2.";– Art. 288^1 : "După comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288, părţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotărârii.Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5.Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părţile.Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe."În susţinerile sale autorul excepţiei considera ca aceste reglementări inlatura posibilitatea ca motivarea apelului să se facă până la prima zi de înfăţişare, ceea ce a determinat existenta unor interpretări diferite ale instanţelor judecătoreşti.Analizând susţinerile menţionate, Curtea Constituţională constata ca acestea nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, deoarece autorul excepţiei critica prevederile legale menţionate fără sa indice textul constituţional pe care acestea îl încalcă. Asa fiind, excepţia nu este motivată sub acest aspect, nefiind respectate dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora: „Sesizările trebuie făcute în forma scrisă şi motivate.”Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 287 şi 288^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Oprea Dragomir în Dosarul nr. 3.089/1999 al Tribunalului Teleorman.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 februarie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește