DECIZIE nr. 36 din 24 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Marius Petcu în Dosarul nr. 5.726/62/2010 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 290D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 895 din 30 iunie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.726/62/2010, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Marius Petcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă privind personalul din industria de apărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât condiţionează plata unor plăţi compensatorii din partea angajatorului de data încheierii contractului individual de muncă. Mai exact, prevederea din textul actului normativ a dreptului la acordarea acestor prestaţii pecuniare pentru persoanele care au încheiat contractul individual de muncă anterior datei de 1 ianuarie 2004 face ca vechimea în muncă să nu mai conteze, astfel încât chiar şi persoanele cu o vechime mai mică de 12 luni vor putea beneficia de aceste măsuri, în timp ce altele, care au o vechime mai mare, dar au fost angajate după data menţionată, nu vor beneficia de plăţi compensatorii.Totodată, se arată că dispoziţiile legale criticate, prin faptul că nu iau în considerare vechimea în muncă, creează discriminări şi între salariaţii disponibilizaţi din industria de apărare şi ceilalţi salariaţi disponibilizaţi ca urmare a concedierilor colective.Tribunalul Braşov – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:"Art. 12^6. – (1) Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă numai persoanele concediate în condiţiile art. 12, care au contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1 ianuarie 2004."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra textului legal criticat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate identice. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.648 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 895 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, a statuat că persoanele aflate în ipoteza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situaţie diferită de cea a persoanelor care intră sub incidenţa reglementărilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002. Dacă primul act normativ reprezintă cadrul general în materie, cel de-al doilea vizează situaţia specifică a personalului din industria de apărare. Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunţată în Cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene” împotriva Belgiei paragraful 10 a statuat că statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, domeniu şi context. Având în vedere acest aspect, Curtea Constituţională a constatat că legiuitorul a folosit tocmai această marjă de apreciere şi a instituit condiţii speciale pentru obţinerea plăţilor compensatorii în sistemul industriei de apărare. Întrucât beneficiul acestor plăţi nu era legat de o anumită vechime în muncă, acordarea plăţilor compensatorii se făcea în condiţii mai favorabile în industria de apărare. O atare orientare a fost susţinută de politica legislativă în materie economico-socială.Curtea a mai observat că alegerea unui criteriu sau a altuia pentru acordarea unor prestaţii sociale este la libera apreciere a legiuitorului, cu condiţia ca acest criteriu să nu fie unul aleatoriu şi să nu încalce drepturile şi principiile consacrate constituţional. Criteriul prevăzut prin dispoziţiile art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, şi anume data angajării, a fost ales de către legiuitorul român având în vedere costurile sociale ce urmau să fie suportate ca urmare a necesităţii îndeplinirii unor condiţionalităţi de personal pe care România trebuia să le realizeze în vederea aderării sale la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord; astfel, se constată că măsura criticată nu este decât una de limitare a efectelor sociale ale îndeplinirii condiţiilor de aderare.În fine, Curtea a mai reţinut că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivă, cu excepţia ajutorului de şomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, nu mai pot beneficia de prevederile art. 12 lit. a), b) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, indiferent că au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă înainte de 1 ianuarie 2004.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Marius Petcu în Dosarul nr. 5.726/62/2010 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește