DECIZIE nr. 36 din 17 februarie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecător Lucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, invocată de Bogdan Traian în Dosarul nr. 2.982/1997, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 10 februarie 1998, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 februarie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 2.982/1997, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41 din 10 iulie 1997 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, invocată de Bogdan Traian.În motivarea excepţiei se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, care modifica şi completează Decretul-lege nr. 118/1990, este neconstitutionala, deoarece încalcă prevederile art. 16, 19, 21, 47, 48, 49, 125 şi ale art. 128 din Constituţie.Opinia instanţei de judecată este ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 deroga de la principiile dreptului comun, în sensul că retroactiveaza, aplicându-se la cauzele aflate în curs de soluţionare. În condiţiile în care actul normativ nu prevede modul de soluţionare a situaţiilor tranzitorii, se lasă la latitudinea fiecărei instanţe soluţia pronunţată, în cazul invocarii excepţiei de necompetentă materială a tribunalului.În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului asupra excepţiei invocate.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepţia ridicată nu priveşte textele Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, ci interpretarea data Decretului-lege nr. 118/1990 de către comisia de aplicare a acestui decret. Deoarece Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţelor judecătoreşti, se apreciază ca excepţia este nefondata.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al prevederilor art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.Prin excepţia invocată se critica Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 ca neconstitutionala în ansamblul sau, fără a se arata dispoziţiile care contravin prevederilor constituţionale incalcate şi nici un alt motiv de ordin juridic în justificarea acestei solicitări, incalcandu-se astfel prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora orice sesizare adresată Curţii Constituţionale trebuie modificată. Textul fiind imperativ, încălcarea dispoziţiilor sale are drept consecinţa imposibilitatea exercitării controlului, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării, în ceea ce priveşte invocarea unui motiv de neconstituţionalitate. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii, astfel cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997, şi prin Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.În excepţie se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 încalcă prevederile art. 16, 19, 21, 47, 48, 49, 125 şi ale art. 128 din Constituţie.Se constata, în subsidiar, ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 nu sunt contrare normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Acestea nu încalcă principiul accesului liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie, chiar dacă au fost abrogate dispoziţiile art. 9 ale Decretului-lege nr. 118/1990, care reglementează calea de atac împotriva deciziilor date de comisia prevăzută la art. 8 din decretul-lege sus-menţionat.Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului accesului liber la justiţie, cat timp decizia organului administrativ poate fi atacată la instanţa judecătorească. În acest sens menţionăm Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 şi Decizia nr. 282 din 1 iulie 1997.În speta, decizia comisiei prevăzute la art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990, ca şi actul administrativ emis de direcţia de muncă şi protecţie socială pentru stabilirea perioadelor de persecutie politica, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, potrivit Legii nr. 29/1990, aceasta fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Constituţie.Celelalte dispoziţii constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu sunt incidente în cauza.Asa fiind, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă.Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1997 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, invocată de Bogdan Traian în Dosarul nr. 2.982/1997 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 17 februarie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește