DECIZIE nr. 36 din 14 ianuarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Keztyus Orsolya Kinga în Dosarul nr. 10.296/271/2007 al Tribunalului Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că sumele care trebuie restituite, potrivit prevederilor de lege criticate, sunt acordate în vederea stimulării forţei de muncă, iar în cazul în care contractul de muncă se desface ca urmare a iniţiativei ori culpei angajatului, este firesc ca acesta să fie obligat la restituirea acestor sume, fapt ce nu îl împiedică să opteze liber pentru un alt loc de muncă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.296/271/2007, Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă. Excepţia a fost ridicată de Keztyus Orsolya Kinga, cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile art. 41 din Constituţie. În acest sens, arată că obligaţia impusă de legiuitor de a nu schimba locul de muncă, indiferent de condiţii, timp de 12 luni, este în contradicţie cu dreptul constituţional de a alege în mod liber locul de muncă, fără nicio îngrădire.Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că prin instituirea obligativităţii păstrării locului de muncă pe o perioadă de 12 luni de la data încadrării în muncă nu se aduce nicio atingere dreptului constituţional la muncă şi la libera alegere a locului de muncă, ci doar se instituie obligativitatea restituirii de către angajaţi a primei de încadrare pe care au obţinut-o cu ocazia încadrării în muncă. Prin urmare, angajaţii sunt liberi să îşi aleagă locul de muncă şi să părăsească primul loc de muncă înainte de termenul de 12 luni, însă au obligaţia de a restitui această primă în situaţia în care încetează raportul de serviciu anterior împlinirii termenului stabilit de legiuitor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, prevederile de lege criticate neafectând în vreun fel dreptul persoanelor de a alege liber un alt loc de muncă.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul de vedere solicitat.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 144/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 1 noiembrie 2005.Textul de lege criticat are următoarea redactare:"Art. 76. – (1) Angajaţii au obligaţia de a restitui integral sumele primite conform art. 73^1, 74 şi 75, în situaţia în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, în temeiul următoarelor prevederi:a) art. 55 lit. b), art. 56 lit. g) şi i), art. 61 lit. a) şi art. 79 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare; … b) art. 61 lit. b) din Legea nr. 53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dacă au fost condamnaţi prin hotărâre judecătorească definitivă; … c) art. 84 alin. (1) lit. b) şi e), alin. (2) lit. f) şi g) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.” … Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, referitor la muncă şi la protecţia socială a muncii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu instituie obligativitatea păstrării locului de muncă pentru o perioadă de 12 luni, aşa cum susţine autorul excepţiei, ci doar obligă la restituirea sumelor primite în temeiul art. 73^1, 74 şi 75 din Legea nr. 76/2002, în situaţia în care contractul individual de muncă este desfăcut la iniţiativa sau din culpa angajatului.Sumele amintite constituie beneficii acordate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru a susţine şi stimula încadrarea absolvenţilor de instituţii de învăţământ înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, ori a celor care, beneficiind de indemnizaţie de şomaj, se încadrează într-un loc de muncă care nu se află în localitatea de domiciliu. În măsura în care acordarea acestui beneficiu nu se mai justifică, întrucât, într-o perioadă mai scurtă de 12 luni, contractul de muncă se desface ca urmare a iniţiativei ori culpei angajatului, este firesc ca acesta să fie obligat la restituirea acestor sume, fapt ce nu îl împiedică să opteze liber pentru un alt loc de muncă.Aşa fiind, Curtea apreciază că susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 în raport cu prevederile art. 41 din Constituţie sunt neîntemeiate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Keztyus Orsolya Kinga în Dosarul nr. 10.296/271/2007 al Tribunalului Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește