DECIZIE nr. 359 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercur" – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 16.606/2004 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 16.606/2004, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercur" – S.A. din Ploieşti, intimată într-un litigiu având ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea Societatea Comercială "Magna Holding" – S.R.L. din Ploieşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate creează "o stare de vădită inegalitate între creditori şi debitori" şi, totodată, "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de către creditori", ceea ce contravine principiilor egalităţii şi economiei de piaţă. De asemenea, arată că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, se protejează orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanţă, iar dispoziţiile legale criticate prevăd o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauţiune, fapt de natură a aduce a gravă atingere dreptului de creanţă. Prin raportare la prevederile art. 135 din Constituţie, susţine că "o economie de piaţă nu poate subzista în condiţiile în care îndeplinirea obligaţiilor contractuale poate fi amânată sine die". În forma actuală, art. 403 alin. 1 este neconstituţional, o asemenea prevedere putându-se justifica numai dacă ar acorda "astfel de privilegii unor categorii sensibile social, faţă de care se poate justifica faptul că există un interes social să fie protejate între comercianţi".Judecătoria Ploieşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind constituţionale. Astfel, suspendarea executării silite este o măsură de excepţie, textul prevăzând că instanţa poate suspenda executarea, urmând să se pronunţe asupra acestei cereri după ce este pusă în discuţia părţilor, conform principiului contradictorialităţii. Textul de lege nu stabileşte în mod enumerativ şi limitativ cazurile în care se poate admite o asemenea cerere, lăsând la latitudinea instanţei să aprecieze dacă o asemenea cerere este întemeiată, în funcţie de motivele părţilor şi de probele administrate în cauză. Totodată, suspendarea executării silite este o măsură provizorie, care nu durează decât până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar, mai mult decât atât, pentru a preîntâmpina formularea cu rea-credinţă a unor asemenea cereri şi pentru a garanta repararea eventualelor prejudicii ce s-ar cauza creditorului prin suspendarea nejustă a executării silite, textul de lege prevede că debitorul-contestator poate fi obligat la plata unei cauţiuni, această sumă de bani fiind consemnată la dispoziţia instanţei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că suspendarea executării silite este reglementată de lege ca o posibilitate lăsată la aprecierea instanţei, de natură să confere eficacitate unui alt mijloc procesual, şi anume contestaţiei la executare. Astfel, departe de a se constitui într-un mijloc fix de prejudiciere a drepturilor creditorului, contestaţia la executare şi suspendarea executării silite au în vedere acele posibile cazuri în care executarea silită sau titlul în baza căruia are loc aceasta nu sunt conforme legii. Alin. 1 al art. 403 trebuie privit în contextul reglementării unitare, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie. Astfel, din perspectiva creditorului, reglementarea în ansamblul său conferă o serie de garanţii menite să împiedice transformarea suspendării executării silite într-un instrument de prejudiciere a intereselor creditorului.Este vorba, în primul rând, de procedura contradictorie în care se soluţionează cererea de suspendare, în cadrul căreia creditorul are posibilitatea de a susţine opoziţia faţă de asemenea cerere.Pe de altă parte, obligativitatea depunerii unei cauţiuni a fost instituită ca o garanţie în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite şi care are şi funcţia de a preveni exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale şi tergiversarea executării unor obligaţii constatate prin titlu executoriu.În al treilea rând, hotărârea de suspendare aparţine numai instanţelor judecătoreşti, care, în funcţie de probe şi apărări, va decide asupra temeiniciei cererii. Totodată, trebuie subliniat că suspendarea executării silite este o măsură cu caracter provizoriu, care durează până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar nu sine die.Totodată, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat şi, ca urmare, se realizează atât exercitarea neîngrădită a drepturilor procesuale ale părţilor, cât şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare.În concluzie, reglementarea în discuţie, în ansamblul ei, asigură un tratament egal, de natură să garanteze, pe de-o parte, realizarea drepturilor creditorilor şi, prin aceasta, respectarea dreptului lor de proprietate, în sensul art. 44 din Constituţie, iar pe de altă parte, şi protecţia debitorilor, când aceasta apare justificată.Nu este încălcat nici art. 135 din Constituţie, care consacră principiul economiei de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, dat fiind că prevederile legale în discuţie creează premisele respectării principiului concurenţei, atât prin prerogativele oferite instanţei de judecată, cât şi prin garanţiile conferite creditorilor.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, şi anume tuturor persoanelor titulare ale dreptului de proprietate privată, care introduc contestaţie la executare şi solicită suspendarea executării, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Arată că în acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 289/2004.În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea art. 44 şi 136 din Constituţie, apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau a executării însăşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, aşa cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 227/2004.În final, apreciază că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanţa Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii potrivit cărora: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.”Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă."Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate constituie norme de procedură, potrivit cărora, în cadrul soluţionării contestaţiei la executare, instanţa poate suspenda executarea, dar numai cu condiţia depunerii unei cauţiuni.Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, bineînţeles, cu respectarea celorlalte principii şi dispoziţii constituţionale.În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile legale criticate instituie o inegalitate între creditori şi debitori, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, întrucât principiul egalităţii în faţa legii, consacrat constituţional prin art. 16 alin. (1), presupune aplicarea aceluiaşi tratament juridic unor situaţii juridice egale, or, creditorii şi debitorii, în cadrul unor litigii privind executarea silită, nu au aceeaşi situaţie juridică.Totodată, Curtea reţine că posibilitatea lăsată la aprecierea instanţei de a suspenda executarea cu condiţia depunerii unei cauţiuni nu încalcă dreptul de proprietate al creditorului şi, ca atare, nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie. Susţinerile autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile legale criticate prevăd o posibilitate arbitrară de suspendare a executării, fără o cauţiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanţă, sunt neîntemeiate, întrucât art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanţei de judecată de a suspenda executarea, dar numai cu condiţia depunerii unei cauţiuni în cuantumul fixat.Astfel, condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum şi pentru protejarea intereselor creditorilor, legate de executarea creanţelor lor stabilite prin titluri executorii.Ca atare, nu se poate susţine că prin dispoziţiile legale criticate se prejudiciază drepturile creditorului, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă o serie de garanţii menite să conducă la respectarea intereselor creditorului, cum ar fi posibilitatea formulării opoziţiei la cererea de suspendare a executării silite, obligativitatea depunerii unei cauţiuni în cazul suspendării executării silite, precum şi posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care se suspendă executarea silită.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul economiei de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, Curtea constată că nici această critică nu este întemeiată. Suspendarea executării silite este o măsură cu caracter provizoriu, care durează până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar nu sine die, aşa cum în mod eronat susţine autorul excepţiei. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate nu dau, aşa cum susţine autorul excepţiei, posibilitatea unui comerciant să-şi amâne obligaţia care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească, fapt ce ar contraveni art. 135 din Constituţie, ci prevăd posibilitatea instanţei de a suspenda executarea numai cu condiţia depunerii unei cauţiuni.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Mercur" – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 16.606/2004 al Judecătoriei Ploieşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește