DECIZIE nr. 359 din 2 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă arabă, dl Dalati Bassam, desemnat pentru a asigura traducerea în cauză.Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încălcate.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 2.752 din 30 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 8.266/RF/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului împotriva încheierii de şedinţă prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 invocată de acesta şi a dispus continuarea judecăţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor, Geneva, 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală.În esenţă, se arată că regula instituită de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, potrivit căreia, împotriva hotărârii instanţei de judecată, contestatorul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, creează o situaţie inechitabilă între cele două părţi din proces. Aceasta deoarece solicitantul de azil, la momentul pronunţării, nu cunoaşte motivele pentru care instanţa a admis plângerea formulată împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi şi, în consecinţă, trebuie să declare recurs pentru a nu pierde termenul de 5 zile, în timp ce cealaltă parte „este îndreptăţită să declare recurs numai atunci când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este nefavorabilă”. Totodată, termenul de declarare a recursului, instituit prin dispoziţiile de lege criticate, este nefavorabil categoriei de persoane căreia ordonanţa i se adresează – cea a refugiaţilor – deoarece legislaţia aplicabilă cetăţenilor români, respectiv regulile instituite de procedura civilă, contenciosul administrativ sau procedura penală prevăd termene de declarare a recursului de 15 zile, respectiv de 10 zile de la comunicare sau pronunţare, în timp ce prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 impun un termen de 5 zile de la pronunţare.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine normelor constituţionale şi convenţionale pretins a fi încălcate. În esenţă, arată că limitarea exercitării dreptului de recurs înăuntrul unui termen de 5 zile de la pronunţare se justifică prin specificul cauzelor avute în vedere de Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, cauze soluţionate în cadrul unei proceduri speciale, în condiţii deosebite de celeritate şi eficienţă, ce nu afectează dreptul la un proces echitabil.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, susţine că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât textul de lege criticat conţine norme speciale de procedură, derogatorii de la regulile dreptului comun, în considerarea unor situaţii deosebite, aşa cum sunt cele proprii domeniului de reglementare al Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000. De asemenea, dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu contravin prevederilor art. 18 alin. (2) din Constituţie şi nici celor ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, având următorul cuprins: „Împotriva hotărârii instanţei, contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. Declararea recursului în termen suspendă executarea dispoziţiei de părăsire a teritoriului.”Autorul excepţiei consideră că acest text legal încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil. De asemenea, acesta mai invocă şi nerespectarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) – „Dreptul internaţional şi dreptul intern” şi ale art. 20 alin. (2) – „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”.Analizând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constată următoarele:Dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai fost analizate de Curtea Constituţională prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate a fi încălcate şi în prezenta cauză şi cu o motivare identică. Prin Deciziile nr. 135 din 21 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 14 martie 2006 şi nr. 503 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 986 din 7 noiembrie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, reţinând, în esenţă, pentru argumentele acolo expuse, că textul de lege criticat corespunde exigenţelor dreptului la un proces echitabil.Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Waleed Ibrahim Shehada Al Dulami în Dosarul nr. 8.266/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește