DECIZIE nr. 358 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Matei C. Moangher în Dosarul nr. 2.351/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât legiuitorul, reglementând situaţia unor imobile, distinct de cea a terenurilor agricole şi forestiere, preluate de stat înainte de anul 1989, a realizat acest lucru în interesul oricărei persoane îndreptăţite, fără discriminare şi pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 46 şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie, arată că acestea nu au relevanţă în cauza de faţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.351/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Matei C. Moangher.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 instituie un tratament juridic discriminatoriu în privinţa terenurilor imobile extravilane faţă de cele intravilane, expropriate prin decrete abuzive emise în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin aceasta fiindu-i grav lezate interesele legitime.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu creează un regim discriminatoriu în privinţa terenurilor extravilane faţă de cele intravilane şi, ca atare, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 34/2003, prilej cu care Curtea a reţinut că soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară. În susţinerea punctului său de vedere, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Deciziile nr. 136/1998 şi nr. 73/1995. În ceea ce priveşte prevederile art. 154 alin. (1) din Constituţie, Guvernul consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, apreciază că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 faţă de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât legiuitorul, reglementând situaţia unor imobile, distinct de cea a terenurilor agricole şi forestiere, preluate de stat înainte de anul 1989, a realizat acest lucru în interesul oricărei persoane îndreptăţite, fără discriminare, şi pentru toate categoriile de bunuri ce fac obiectul legilor speciale reparatorii.De asemenea, apreciază că nu poate fi reţinută nici pretinsa contrarietate a textului de lege criticat cu prevederile art. 154 alin. (1) din Constituţie, arătând că, dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul altor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei Legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, indiferent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii. În susţinerea acestui punct de vedere, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Deciziile nr. 43/2003, nr. 187/2003 şi nr. 483/2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, textul de lege dedus controlului de constituţionalitate având următorul conţinut:"Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, cu modificările şi completările ulterioare, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 46 şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie, care au următoarea redactare:– Art. 16 alin. (1): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 46: "Dreptul la moştenire este garantat.";– Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în condiţiile în care reglementarea dedusă controlului instituie un regim juridic diferenţiat, nu în funcţie de statutul solicitantului ca persoană, ci de specificul obiectului restituirii, respectiv al terenului, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei privind înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 46 din Constituţie, Curtea reţine că invocarea acestui text de referinţă este irelevantă, întrucât norma legală criticată are un cu totul alt domeniu de incidenţă, şi anume determinarea sferei bunurilor imobile supuse restituirii, în temeiul Legii nr. 10/2001, ceea ce, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, constituie opţiunea suverană a legiuitorului. Chiar dacă astfel emolumentul moştenirii este modificat, o asemenea consecinţă nu se converteşte într-un fine de neconstituţionalitate, întrucât textul constituţional de referinţă garantează dreptul la moştenire în general şi nu cu referire la un anumit emolument.În contextul celor mai sus menţionate, Curtea constată că invocarea art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală este, de asemenea, lipsită de relevanţă, textul de lege criticat neevidenţiind nici o contradicţie cu aceste prevederi constituţionale, de natură să antreneze lipsirea sa de eficienţă juridică.De altfel, dispoziţiile legale criticate în cauza de faţă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003, instanţa de contencios constituţional a statuat că „Soluţia de restituire a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl avea de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară”, precum şi faptul că „trebuie să se recunoască statului dreptul de a hotărî neîngrădit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislaţia existentă în momentul dobândirii dreptului său de proprietate”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Matei C. Moangher în Dosarul nr. 2.351/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește