DECIZIE nr. 358 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent-şefdelegatPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan Florin Morar în Dosarul nr. 4.787/55/2008 al Tribunalului Arad – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.787/55/2008, Tribunalul Arad – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan Florin Morar în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (1) şi (2) referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti şi la prevederea în lege a competenţei instanţelor şi a procedurilor de judecată, deoarece, în faza de executare, prin atribuirea competenţei unei instanţe inferioare de a reforma o pedeapsă aplicată de o instanţă superioară este afectat principiul ierarhiei instanţelor judecătoreşti.Tribunalul Arad – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu încalcă sub niciun aspect prevederile art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, ci constituie norme de procedură penală adoptate de legiuitor tocmai în considerarea temeiului constituţional invocat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Alte modificări de pedepse, care au următorul conţinut:– Art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală: "Instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că legiuitorul, tocmai în considerarea temeiului constituţional invocat de autorul excepţiei, potrivit căruia "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", a stabilit prin normele de procedură contestate instanţa competentă să se pronunţe asupra modificării pedepsei dacă se constată existenţa vreuneia dintre situaţiile enumerate limitativ.Or, această procedură vizează alte modificări de pedepse, ca incidente procedurale ce, prin natura lor, sunt specifice fazei de executare şi nu sunt menite să reformeze ori să retracteze conţinutul unor hotărâri judecătoreşti bazate pe o stare de fapt aprioric stabilită. Altfel spus, instanţa inferioară nu se pronunţă asupra vinovăţiei ori asupra individualizării pedepsei stabilite deseori de o instanţă superioară, ci efectuează un procedeu tehnic de contopire a două sau a mai multor pedepse stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 449 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dan Florin Morar în Dosarul nr. 4.787/55/2008 al Tribunalului Arad – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef delegat,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește