DECIZIE nr. 358 din 17 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vasmob” – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.034/2006 al Judecătoriei Dej.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită modificarea textelor de lege criticate, fapt ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.034/2006, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr.53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Vasmob" – S.R.L. din Dej cu prilejul soluţionării plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate, care instituie pentru angajator obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în forma scrisă, îngrădesc dreptul la muncă al cetăţenilor prin obligarea angajatorului "de a nu primi la muncă o persoană fără ca aceasta să aibă încheiat contract de muncă" şi prin "sancţionarea angajatorului care încalcă aceste dispoziţii", fapt ce reprezintă şi un element de constrângere pentru ambele părţi, o îngrădire a libertăţii de a-şi alege locul de muncă, durata şi timpul de muncă. De altfel, autorul excepţiei arată că ar fi utilă "o nuanţare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, în sensul de a nu exista obligaţia şi sancţiunea pentru cazurile în care persoana fizică declară în scris că nu doreşte să dobândească calitatea de salariat dacă urmează să presteze munci ocazionale sau un număr redus de ore”.Judecătoria Dej apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 448/2005.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Totodată, arată că din critica susţinută de autorul excepţiei rezultă că argumentele invocate ţin mai mult de lipsa, din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate, a unor prevederi în sensul dorit de acesta.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 448/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, şi prin articolul unic pct. 28 din Legea nr. 371/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 16 alin. (1): "Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.";– Art. 276 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: […]e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;". … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi celor ale art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul excepţiei solicită, în esenţă, modificarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, în sensul de a nu mai exista obligaţia şi sancţiunea pentru cazurile „în care persoana fizică declară în scris că nu doreşte să dobândească calitatea de salariat dacă urmează să presteze munci ocazionale sau un număr redus de ore”.În acest mod, autorul excepţiei apreciază că s-ar crea posibilitatea pentru părţi să aleagă forma de lucru cea mai adecvată voinţei lor, fără a exista riscul aplicării sancţiunilor drastice prevăzute de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003.Ca atare, din această perspectivă, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorului excepţiei, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vasmob” – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.034/2006 al Judecătoriei Dej.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește