DECIZIE nr. 358 din 14 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecător Romul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procuror Valer-Vasilie Bica – magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Brindea Mircea împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 24 februarie 1997*).–––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 24 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 1998.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 septembrie 1997, în prezenta intimatei Societatea Comercială "Duser" – S.A. Dumbraveni şi a reprezentantului Ministerului Public, în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 14 octombrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 33 din 24 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, invocată de Brindea Mircea în Dosarul nr. 2.838/1996 al Judecătoriei Medias.Pentru a decide astfel, completul de judecată a reţinut, în esenta, următoarele:– cu privire la constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992, Curtea s-a mai pronunţat prin decizii definitive, constatând ca acesta, raportat la alte dispoziţii constituţionale decât cele ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, este constituţional;– prin excepţia ridicată nu s-a precizat care anume prevederi ale Legii nr. 85/1992 sunt neconstituţionale, fără a se distinge între textele modificate prin Legea nr. 76/1994 şi textele nemodificate;– nu este de competenţa Curţii sa precizeze conţinutul excepţiei, cat timp o asemenea precizare n-a fost facuta de titularul acesteia;– toate ipotezele privind interpretarea Legii nr. 85/1992 au în vedere aplicarea prevederilor sale, or, soluţionarea problemelor respective este de competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti.Împotriva acestei decizii, autorul excepţiei a declarat recurs în termenul legal, pe motiv că nu a fost citat la proces şi ca decizia de fond este nelegală, fără a arata, însă, în ce ar consta ilegalitatea.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile intimatei şi ale procurorului, prevederile legale ce fac obiectul excepţie de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în vigoare la data judecaţii în fond, în cazul în care judecătorul desemnat ca raportor considera ca excepţia este vadit nefondata sau ca obiectul îl constituie prevederi legale a căror constituţionalitate a fost stabilită prin decizii ale Curţii Constituţionale va înştiinţa pe preşedinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, respingerea excepţiei, fără citarea părţilor.În aceste condiţii, motivul de recurs privind necitarea autorului excepţiei nu poate fi luat în considerare, instanţa de fond procedând legal.În legătură cu accesul la structurile judecătoreşti şi la mijloacele procedurale, Plenul Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a statuat ca acesta se face cu respectarea regulilor de competenţa şi de procedura de judecată, stabilite de lege. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este o astfel de lege, care stabileşte şi regulile de procedura în faţa sa şi care, în condiţiile invederate, poate judeca fără citarea părţilor.Potrivit art. 85 din Codul de procedură civilă, judecătorul nu hotărăşte asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel. Astfel cum s-a mai invederat, Legea nr. 47/1992, în art. 24 alin. (2), dispune altfel, şi anume permite completului de judecată respingerea ca vadit nefondata a unei excepţii, fără citarea părţilor. Este de observat faptul ca în toate cazurile când s-a exercitat calea de atac, în condiţiile stabilite de prevederile din Legea nr. 47/1992, în vigoare la data judecării cauzei s-a judecat, ca şi în cazul de faţa, cu citarea părţilor şi a Ministerului Public.În ceea ce priveşte motivul de recurs privind nelegalitatea decizie instanţei de fond, acesta nu este susţinut şi nu sunt dezvoltate considerentele pentru care recurentul califica astfel decizia de la fond. Practic, acest motiv nu poate fi considerat motiv de recurs, el urmând a fi respins.În consecinţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEA,în numele legii,DECIDE:Respinge recursul declarat de Brindea Mircea împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 24 februarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 14 octombrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește