DECIZIE nr. 357 din 5 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romral Comex” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 1.355/C+C/2004 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, Curtea s-a mai pronunţat, respingând de fiecare dată excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.355/C+C/2004, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romral Comex” – S.R.L. din Focşani într-o cauză având ca obiect cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului aduc atingere art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 126, art. 135 alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, pentru următoarele motive: competenţele atribuite judecătorului-sindic prin textele de lege criticate au ca rezultat crearea unei instanţe extraordinare cu puteri depline asupra activităţii societăţii; existenţa unei singure căi de atac, precum şi faptul că hotărârea pronunţată în primă instanţă de judecătorul-sindic nu poate fi suspendată derogă de la normele procedurale de drept comun, încălcând astfel accesul liber la justiţie şi dreptul de a fi judecat în mod echitabil de către o instanţă independentă şi imparţială; prin dispoziţiile art. 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 se creează un regim preferenţial pentru anumite categorii de creditori, în detrimentul celorlalţi creditori şi al debitorului; procedura specială de executare silită prevăzută de Legea nr. 64/1995 aduce atingere dreptului de dispoziţie al debitorului şi, prin urmare, dreptului de proprietate aparţinând acestuia; prin restrângerea exerciţiului dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile, precum şi prin indisponibilizarea acestora se încalcă principiul constituţional al libertăţii comerţului şi cel al inviolabilităţii proprietăţii; textele de lege criticate creează posibilitatea introducerii fără restricţii a unor cereri de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, având ca efect instabilitatea economică şi eliminarea comercianţilor vizaţi prin acestea de pe piaţa liberă, ceea ce contravine principiilor constituţionale ale unui stat de drept.Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiată, arătând că posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic nu împiedică accesul liber la justiţie şi nu constituie o limitare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Competenţele atribuite de lege judecătorului-sindic sunt cenzurate prin exercitarea acestei căi de atac. Dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 64/1995 instituie posibilitatea deschiderii procedurii falimentului pentru situaţia în care debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, aşa încât susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora textul de lege criticat aduce atingere art. 136 alin. (5) din Constituţie, care consacră inviolabilitatea proprietăţii private, nu sunt întemeiate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că Legea nr. 64/1995 are drept scop instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, fie prin reorganizarea activităţii acestuia, fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.Specificul domeniului reglementat a determinat adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun. Printre acestea se află şi cea cu privire la stabilirea competenţei curţii de apel ca instanţă de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic ca urmare a îndeplinirii principalelor sale atribuţii, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 64/1995, precum şi procedura aplicabilă în cazul judecării recursului.Această reglementare nu împiedică accesul liber la justiţie şi nici nu limitează drepturile şi libertăţile părţilor, iar competenţele judecătorului-sindic sunt cenzurate prin însăşi exercitarea căii de atac a recursului.Procedura reglementată de legiuitor are ca scop atât protecţia şi garantarea drepturilor de creanţă ale creditorilor, cât şi limitarea situaţiilor care să conducă la dizolvarea debitorilor aflaţi în insolvenţă, cărora li se oferă posibilitatea redresării. Această procedură reprezintă şi un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată, dreptul de proprietate şi prerogativele sale trebuind exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că Legea nr. 64/1995 instituie o procedură judiciară specială, derogatorie de la dreptul comun, în scopul soluţionării cu celeritate a cauzelor. Aceasta este raţiunea pentru care legea prevede o singură cale de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic. Nu se poate susţine însă că lipsa căii de atac a apelului constituie o încălcare a dreptului de acces la justiţie, întrucât nici dispoziţiile constituţionale şi nici cele ale art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impun prevederea în dreptul naţional a unui număr de căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Acestea sunt chestiuni de procedură pe care legiuitorul este liber să le reglementeze, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.Instituirea unei proceduri speciale, prin textele de lege criticate, justificate de imperativul soluţionării rapide a cauzelor şi al evitării devalorizării bunurilor din patrimoniul debitorului, nu reprezintă un tratament discriminatoriu aplicat acestuia.Ridicarea dreptului de administrare al debitorului reprezintă o restrângere justificată a dreptului de proprietate, constituind o măsură de protecţie a creditorilor şi a patrimoniului societăţii comerciale împotriva unor acte abuzive ce ar duce la diminuarea acestuia.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută încălcarea art. 16 din Constituţie.Nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 126 din Constituţie, întrucât este de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalităţile de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune tocmai posibilitatea celor interesaţi de a le exercita în condiţiile legii.Dispoziţiile art. 15, 53 şi 136 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 8: "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 11.(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. … (3) Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin publicitate. În vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel în copie certificată, sub semnătura grefierului-şef al tribunalului, numai actele care interesează rezolvarea recursului. … (4) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs. … (5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic: … a) hotărârea de respingere a contestaţiei debitorului, făcută în temeiul art. 38 alin. (5); … b) hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, pronunţată în condiţiile art. 106; … c) hotărârea de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, făcută în temeiul art. 121. … (6) Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar."; … – Art. 36: "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta timp de cel puţin 30 de zile, în următoarele condiţii:a) dacă creanţele izvorăsc din raporturi de muncă sau raporturi obligaţionale civile, acestea trebuie să aibă un cuantum superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive; … b) în celelalte cazuri creanţele trebuie să aibă un cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive; … c) în cazul unui creditor care deţine creanţe din ambele categorii menţionate la lit. a) şi b), cuantumul total al creanţelor trebuie să fie superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite în condiţiile legii şi calculate la data formulării cererii introductive. … (2) Dacă între momentul formulării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri de către judecătorul-sindic sunt formulate cereri de către alţi creditori, judecătorul-sindic va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri. … (3) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la primul dosar."; … – Art. 50: "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare – constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, după caz, ale art. 39, intenţia de reorganizare.(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii. … (3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului o dată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a acestuia. … (4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului. … (5) Creditorii, comitetul creditorilor ori reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor pot oricând adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate. … (6) Judecătorul-sindic va examina în termen de 15 zile cererea prevăzută la alin. (5), într-o şedinţă la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi, art. 53, art. 126, art. 135 alin. (2) lit. a) şi art. 136 alin. (5), care au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (1): "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]"; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 126: "(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. … (3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale. … (4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică. … (5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii. … (6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale."; … – Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"; … – Art. 136 alin (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului s-a pronunţat prin numeroase decizii, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale. Astfel, asupra constituţionalităţii art. 8 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 7, în numerotarea anterioară republicării legii) s-a pronunţat prin Decizia nr. 177 din 20 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 1 iunie 2004, şi prin Decizia nr. 51 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 februarie 2005; asupra constituţionalităţii art. 36 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 29, în numerotarea anterioară republicării legii) s-a pronunţat prin Decizia nr. 504 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 2 februarie 2005, şi prin Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, iar asupra constituţionalităţii art. 50 din Legea nr. 64/1995 (fostul art. 40^1, în numerotarea anterioară republicării legii) s-a pronunţat prin Decizia nr. 318 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 992 din 28 octombrie 2004, statuând de fiecare dată că acestea sunt constituţionale.Pentru a pronunţa aceste soluţii Curtea a reţinut următoarele:Potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, scopul acestei legi este instituirea unei proceduri speciale, pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă, fie prin reorganizarea activităţii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.Specificul domeniului supus reglementării, şi anume procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre acestea fiind cea statuată prin dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 64/1995, şi anume desemnarea curţii de apel ca instanţă de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic ca urmare a îndeplinirii principalelor sale atribuţii, prevăzute de art. 11 din Legea nr. 64/1995.În raport cu conţinutul reglementării cuprinse în art. 8 din Legea nr. 64/1995 nu se poate reţine, aşa cum fără temei susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, că dispoziţiile legale citate împiedică accesul la justiţie.Nu se poate primi, de asemenea, susţinerea autorului excepţiei, în sensul că judecătorul-sindic este o instanţă extraordinară. Urmând regulile generale ale procesului judiciar, prin care se asigură egalitatea părţilor şi exercitarea de către acestea a dreptului la apărare, judecătorul-sindic constituie o instanţă specializată, potrivit art. 126 alin. (5) din Constituţie.În ceea ce priveşte numărul căilor de atac existente în cadrul procedurii reglementate prin Legea nr. 64/1995, atribuţiile judecătorului-sindic, caracterul hotărârilor pronunţate de acesta şi interdicţia stabilită pentru instanţa de recurs de a suspenda hotărârile judecătorului-sindic, Curtea reţine că toate acestea constituie chestiuni de procedură pe care legiuitorul este competent să le reglementeze, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie.Nu se poate reţine nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 încalcă dreptul de proprietate al debitorului prin faptul că dau posibilitatea oricărui creditor să solicite deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor, întrucât numai creditorii care îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 pot formula o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului unui debitor, care urmează să se deruleze în condiţiile prevăzute de aceleaşi dispoziţii legale. Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului creditorul trebuie să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în cuantum superior echivalentului în lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formulării cererii introductive, iar debitorul trebuie să fi încetat plăţile timp de cel puţin 30 de zile. Procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a îndeplinit de bunăvoie obligaţia de plată, cu luarea în considerare a exigenţei potrivit căreia dreptul de proprietate şi prerogativele sale, în special dreptul de dispoziţie, trebuie exercitate în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constată că şi această susţinere este nefondată, întrucât scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat în încetare de plăţi, prin dispoziţiile criticate se realizează respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 64/1995 care reglementează măsura ridicării dreptului debitorului de a-şi mai conduce activitatea, de a-şi administra bunurile şi de a dispune de acestea nu au semnificaţia unui transfer de proprietate, prin intermediul lor având loc numai o indisponibilizare a bunurilor, care nu afectează în esenţă dreptul de proprietate al debitorului. Prin urmare, textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 136 alin. (5) din Constituţie care, de altfel, prevăd inviolabilitatea proprietăţii private „în condiţiile legii organice”. De asemenea, este de reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Întrucât reglementarea legală criticată se aplică deopotrivă, fără excepţii, tuturor situaţiilor care se încadrează în ipoteza aici prevăzută şi nu instituie măsuri discriminatorii sau diferenţe de tratament juridic între debitorii aflaţi în stare de insolvenţă, nu se poate reţine că ar contraveni principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea constată că acest text nu are incidenţă în cauză, întrucât dreptul comerciantului de a-şi conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute la titlul II din Constituţie, la care se referă dispoziţiile art. 53.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8, 36 şi 50 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romral Comex” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 1.355/C+C/2004 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește