DECIZIE nr. 357 din 23 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.648/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că dispoziţiile legale criticate reprezintă "o punere în operă a prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2)". În opinia sa, art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală creează o poziţie favorizantă inculpatului, întrucât limitează accesul liber la justiţie al părţii vătămate. De asemenea, aminteşte că egalitatea de tratament nu presupune uniformitate de tratament juridic atunci când părţile se află în situaţii diferite. Având în vedere toate aceste raţiuni, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 11.648/2003, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" – S.R.L. din Bucureşti, parte responsabilă civilmente într-o cauză penală ce are ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 206 din Codul penal.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi creează posibilitatea ca persoana vătămată să exercite în mod abuziv dreptul său procesual. De asemenea, în opinia sa, textul de lege criticat acordă persoanei vătămate drepturi mult mai largi decât cele ale presupusului făptuitor care este citat în calitate de inculpat, deşi legea îl prezumă nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. În final, arată că dispoziţiile criticate încalcă şi dreptul la un proces echitabil, putând a fi de natură a afecta imparţialitatea judecătorului, care pune în mişcare acţiunea penală, iar apoi judecă şi fondul cauzei.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie. Prevăzând că, în cazul anumitor infracţiuni, punerea în mişcare a acţiunii penale se poate face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat că, în aceste cazuri, procesul penal nu trebuie să se desfăşoare contrar voinţei persoanei vătămate şi a înlocuit, în consecinţă, principiul oficialităţii procesului penal cu cel al disponibilităţii. Aceste reglementări nu afectează imparţialitatea judecătorului care, punând în mişcare acţiunea penală, îndeplineşte actul de începere a procesului penal, dar nu se pronunţă asupra vinovăţiei persoanei acuzate de săvârşirea infracţiunii, putând, în final, chiar să o achite.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile în proces. De asemenea, aminteşte că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aşa fiind, stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directă a persoanei vătămate este lăsată de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului. În final, Guvernul aminteşte că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţându-se prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 318/2002, Decizia nr. 230/2003 şi Decizia nr. 381/2003, în sensul respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.Avocatul Poporului apreciază ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, atât prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1), cât şi prin raportare la cele ale art. 21 din Constituţie. Astfel, arată că toate părţile implicate în procesul penal au drepturi şi obligaţii egale, iar dispoziţiile legale criticate nu prevăd privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţi. Aşa fiind, în opinia sa, acest text legal asigură tocmai accesul liber la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform precizării autorului excepţiei şi încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor dispoziţii constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.În lumina acestor dispoziţii constituţionale, apare ca justificată instituirea de către legiuitor a excepţiei de la principiul oficialităţii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, legea penală prevede că pentru urmărirea anumitor infracţiuni, expres şi limitativ determinate, este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar legea procesual penală prevede că în cazul acestor infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, aplicându-se deopotrivă tuturor cetăţenilor care se află într-o situaţie identică, respectiv sunt persoane vătămate în urma săvârşirii vreuneia dintre infracţiunile nominalizate.Din examinarea atentă a argumentelor invocate de autorul excepţiei, Curtea observă că, deşi acesta susţine, în mod explicit, neconstituţionalitatea art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, criticile formulate vizează alin. 2 lit. a) al aceluiaşi articol, care prevede infracţiunile în cazul cărora plângerea prealabilă a persoanei vătămate se adresează direct instanţei de judecată.Aceste dispoziţii sunt, de asemenea, aplicabile tuturor persoanelor vătămate prin săvârşirea infracţiunilor respective.Instanţa judecătorească, primind plângerea prealabilă, este obligată să o soluţioneze, fapt pentru care trebuie să pună în mişcare acţiunea penală pentru a da curs procesului penal. Persoana acuzată prin plângere, ca fiind autorul infracţiunii, are, în mod firesc, poziţia procesuală de inculpat, ceea ce nu este echivalentă cu cea de condamnat, neatingând astfel principiul prezumţiei de nevinovăţie.Reglementarea legală nu afectează nici imparţialitatea instanţei judecătoreşti, întrucât judecătorul care pune în mişcare acţiunea penală declanşează doar procesul penal, fără a se pronunţa asupra existenţei infracţiunii sau asupra vinovăţiei persoanei acuzate. Condiţiile desfăşurării unui proces echitabil sunt asigurate în continuare pe baza normelor procedurale privind judecata în primă instanţă, iar apoi în căile de atac.În fine, Curtea observă că dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003, şi Decizia nr. 292 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 3 septembrie 2003, instanţa de contencios constituţional a respins aceste critici ca neîntemeiate, sprijinindu-se pe argumente asemănătoare celor din prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.648/2003 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește