DECIZIE nr. 357 din 2 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 179 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bursa Moldovei” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 9.494/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 9.494/2005, Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bursa Moldovei” – S.A. din Iaşi într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea în parte a unui proces-verbal de control.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 aduc atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că „prin textul de lege criticat se interzice accesul la justiţie pentru rezolvarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ-fiscal, asimilat deciziilor de impunere, […] prin stabilirea unei proceduri conform căreia competenţa exclusivă de soluţionare a contestaţiei revine unui organ administrativ”.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că "Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005″, iar „art. 173 alin. (1) lit. a) a devenit art. 179 alin. (1) lit. a)”, apreciind totodată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei şi reţinut de instanţa de judecată în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.În realitate însă, la data sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală fusese modificată şi republicată de două ori, ultima republicare fiind în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textul de lege criticat, modificat şi renumerotat, a devenit art. 179 alin. (1) lit. a) din ordonanţă. Întrucât soluţia legislativă de principiu din redactarea iniţială s-a menţinut, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii acestui din urmă text de lege.Art. 179 alin. (1) lit. a) prevede: "(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţă privind datoria vamală se soluţionează după cum urmează:a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 500.000 lei (RON), se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, după caz, de către organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);". … Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală.Astfel, prin Decizia nr. 478 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că „actele de soluţionare a contestaţiilor sau reclamaţiilor emise de către aceste organe [organele fiscale sau vamale] sunt acte administrative supuse cenzurii instanţei de judecată”. Totodată, prin aceeaşi decizie Curtea a mai constatat că „potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. (1) [devenit art. 175 alin. (1) teza a doua] din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală […] «Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii»”.Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 179 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bursa Moldovei” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 9.494/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește