DECIZIE nr. 356 din 2 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunga Com” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 653/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 131 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Quasar" – S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 2.929/2005 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 131 D/2006 la Dosarul nr. 130 D/2006, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 10 ianuarie 2006 şi din 7 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 653/CAF/2005 şi nr. 2.929/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunga Com” – S.R.L. din Brăila şi de Societatea Comercială „Quasar” – S.R.L. din Botoşani în cauze având ca obiect acţiuni în anulare a unor decizii prin care s-a dispus suspendarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11), ale art. 45 şi ale art. 53. În acest sens arată că „prin reglementarea […] dreptului autorităţii fiscale competente de a suspenda autorizaţia unui antrepozit fiscal doar pe baza unei simple sesizări penale […], se încalcă în mod evident prevederile constituţionale referitoare la prezumţia de nevinovăţie” întrucât „se îndreptăţeşte Ministerul Finanţelor Publice să ia măsuri sancţionatorii anterior stabilirii comiterii unei infracţiuni prin hotărâre judecătorească”.Totodată, se consideră că dispoziţiile "art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea 571/2003 contravin şi prevederilor art. 45 din Constituţie deoarece, atât timp cât instanţa judecătorească nu a «confirmat» încălcarea condiţiilor legale de exercitare a activităţii economice, nu se poate lua măsura anulării, chiar temporară, a dreptului de a exercita activitatea economică".De asemenea, se mai arată că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât "autorizează Ministerul Finanţelor Publice de a restrânge exercitarea dreptului nostru şi în alte situaţii decât cele prevăzute de art. 53 din Constituţie".Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 17 alin. (2) din regulamentul său de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecată, dar aceasta nu a dat curs solicitării până la data pronunţării prezentei decizii.Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate .CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, introdus prin art. I pct. 94 din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 793 din 27 august 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 494/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.Textul criticat are următorul cuprins:– Art. 185 alin. (3^1) lit. b): "(3^1) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă suspendă autorizaţia pentru un antrepozit fiscal astfel: […]b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile." … Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală. Astfel, prin Decizia nr. 154 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 9 martie 2006, Curtea a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată deoarece „prezumţia de nevinovăţie este un principiu ce guvernează procesul penal, fără a se aplică şi procedurii contenciosului fiscal”.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în raport cu prevederile constituţionale ale art. 45 şi 53, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută, pentru următoarele considerente:Pentru eliberarea unei autorizaţii de antrepozit fiscal, antrepozitarul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii, printre care şi cele prevăzute de art. 180 lit. d): "în cazul unei persoane fizice […] aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani" şi "e) în cazul unei persoane juridice […] administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani".Totodată, potrivit art. 184 alin. (1) din Codul fiscal "autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile".Aşa fiind, Curtea constată că intenţia legiuitorului a fost eliminarea oricărui risc în ceea ce priveşte regimul de antrepozitare a produselor accizabile, inclusiv a riscurilor ce ar rezultă ca urmare a săvârşirii unor fapte penale de către antrepozitar.În acest context, prevederile legale criticate sunt pe deplin justificate şi nu aduc atingere dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, potrivit cărora "accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate".Măsura dispusă prin textul de lege criticat, respectiv adoptarea unei proceduri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, este justificată de imperativul apărării ordinii publice, textul de lege criticat fiind, aşadar, în acord cu art. 53 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea ordinii publice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (3^1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dunga Com” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 653/CAF/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială „Quasar” – S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 2.929/2005 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește