DECIZIE nr. 356 din 10 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de primarul municipiului Braşov, Ioan Ghise, în dosarele nr. 147/R/C/2002 şi, respectiv, nr. 157/R/C/2002 ale Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ, dosare conexate în şedinţa publică din 3 decembrie 2002.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 10 decembrie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 20 iunie 2002 Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de primarul municipiului Braşov în dosarele nr. 147/R/C/2002 şi nr. 157/R/C/2002 ale acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a arătat ca art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie. În acest sens s-a arătat ca, potrivit textului criticat, primarul nu poate ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ hotărârile consiliului local pe care le considera ilegale, având numai posibilitatea de a se adresa prefectului, care, la rândul sau, are facultatea, dar nu şi obligaţia, de a sesiza instanţa de contencios administrativ. De asemenea, autorul excepţiei a susţinut ca, asa cum a decis şi Tribunalul Braşov, imposibilitatea primarului de a se adresa justiţiei pe calea Legii nr. 215/2001 este însoţită de imposibilitatea de a promova o acţiune în contencios administrativ, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare. În acest sens s-a arătat ca primarul nu are calitate procesuala activa în contencios administrativ, întrucât nu este o persoană vătămată în drepturile sale de o autoritate publică, ci, potrivit Legii nr. 215/2001, acesta reprezintă el însuşi o autoritate publică locală.Curtea de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca dispoziţia criticata este constituţională, întrucât "prevederile constituţionale ale art. 21 se referă la liberul acces la justiţie al persoanei fizice sau juridice şi nicidecum al vreunei autorităţi".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta, se arata ca "dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 care prevăd, pentru primar, numai dreptul de a sesiza prefectul în legătură cu existenta unei hotărâri ilegale a consiliului local, nu şi dreptul de a ataca el însuşi actul în faţa instanţelor judecătoreşti, au la baza diferenţa de natura juridică pe care legea o stabileşte între consiliul local şi primar; astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este autoritatea deliberativa, iar primarul este autoritatea executivă a administraţiei publice locale. Poziţia primarului este de autoritate publică, obligată sa îndeplinească acele atribuţii pe care i le acorda legea, fără a putea, însă, sa acţioneze ca persoana fizica sau juridică – legea neacordandu-i aceasta calitate, astfel încât nu se pune problema aplicabilitatii dispoziţiilor art. 21 din Constituţie”.Avocatul Poporului considera ca textele atacate sunt constituţionale, întrucât, potrivit art. 120 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, „primarul nu exercita competenţa în nume propriu, ci în numele colectivităţii care l-a ales, în scopul realizării autonomiei locale”; asadar, calitatea primarului, de autoritate executivă, este distinctă de calitatea de persoana fizica, titulara de drepturi şi ţinuta de obligaţii, iar art. 21 din Constituţie nu se referă la liberul acces la justiţie al unei autorităţi a administraţiei publice, ci al persoanelor fizice sau juridice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţia legală criticata, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, text care are următorul cuprins:"(1) Primarul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:[…] b) asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În situaţia în care apreciază ca o hotărâre este ilegala, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect."În opinia autorului excepţiei textele criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora:"(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constata ca posibilitatea primarului de a se adresa justiţiei depinde de calitatea în care acesta acţionează în instanţa. Astfel, potrivit art. 120 din Constituţie şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă autoritatea executivă a administraţiei publice locale; în acelaşi timp însă, conform art. 67 din acelaşi act normativ, primarul este reprezentantul în justiţie al colectivităţii locale, ca persoana juridică de drept public.Curtea constata ca, în calitate de autoritate executivă a administraţiei publice locale, primarul exercita doar acele atribuţii care îi sunt conferite de lege. În acest sens art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 prevede: „Competentele şi atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale se stabilesc numai prin lege. Aceste competente sunt depline şi exclusive, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.”Pe de altă parte însă, autorul excepţiei a arătat ca primarul poate acţiona şi în calitate de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale, care este un subiect de drept public. Din aceasta perspectiva autorul excepţiei a susţinut ca, datorită nerecunoasterii dreptului primarului de a se adresa direct instanţelor de judecată, se restrânge, pe cale de consecinţa, accesul liber la justiţie al comunităţii locale pe care acesta o reprezintă. Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, „Comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public […]”, iar conform art. 67 alin. (1) din aceeaşi lege, „Primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie”.Din prevederile art. 67 din Legea nr. 215/200 reiese ca primarul este abilitat sa reprezinte în justiţie unitatea administrativ-teritorială, dar aceasta dispoziţie vizează numai raporturile colectivităţii locale cu terţii, nu şi pe cele cu consiliul local, care este un organ al unităţii administrativ-teritoriale ca şi primarul şi are aceeaşi legitimitate cu acesta.Având aceeaşi legitimitate, cele doua autorităţi locale emit acte cu efecte similare. Astfel, potrivit art. 46 şi, respectiv, art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, atât hotărârile consiliului local, cat şi dispoziţiile primarului sunt fie acte cu caracter normativ, fie cu caracter individual. Aceste acte sunt supuse unui control judecătoresc simetric, nici una dintre cele doua autorităţi neputând ataca, în mod direct, în contencios administrativ, actele emise de cealaltă. Autoritatea căreia îi incumba sarcina de a veghea la respectarea legii în desfăşurarea activităţilor aferente exercitării autonomiei locale este prefectul, care acţionează în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, în vederea sesizării instanţei judecătoreşti cu privire la pretinsa ilegalitate a unui act al consiliului local. Aceasta competenţa este, de altfel, prevăzută de art. 27 alin. (1) din lege, potrivit căruia: „Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale […].”Faptul ca primarul nu dispune de o cale de atac directa împotriva hotărârilor consiliului local pe care le considera ilegale nu echivaleaza însă cu excluderea posibilităţii ca aceste acte să fie deduse controlului instanţelor de judecată. Pe lângă posibilitatea generală a prefectului de a ataca asemenea acte în contencios administrativ, exista şi situaţii specifice în care controlul judecătoresc poate fi declansat la iniţiativa altor persoane, spre exemplu, în cazul prevăzut la art. 47 din Legea nr. 215/2001, când „acţiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de primarul municipiului Braşov, Ioan Ghise, în dosarele nr. 147/R/C/2002 şi nr. 157/R/C/2002 ale Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește