DECIZIE nr. 355 din 23 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Bora în Dosarul nr. 1.360/P/2004 al Curţii de Apel Oradea Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.360/P/2004, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Bora în cadrul judecării recursului penal în cauza în care s-a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate îngrădesc exerciţiul dreptului la apărare în mod discriminatoriu şi fără existenţa criteriilor prevăzute pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, încălcând astfel prevederile art. 24 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, republicată. Consideră că aceste texte de lege aduc atingere dreptului la apărare, "creând situaţii discriminatorii faţă de diferite persoane care, datorită unei greşeli a judecătorului primei instanţe, decad din dreptul de a beneficia de calea de atac a recursului, această restrângere a dreptului la apărare nefiind necesară într-o societate democratică". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală arată că prima teză a acestui text este inaplicabilă, întrucât recursul nu poate fi motivat în termen de 10 zile de la data pronunţării hotărârii, care nu se redactează în acest termen. Cea de a doua teză, potrivit căreia recursul poate fi motivat şi până la cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, îngrădeşte exerciţiul dreptului la apărare, întrucât se poate întâmpla ca pentru primul termen procedura de citare să nu fie legal îndeplinită.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală constată că textele de lege criticate sunt determinante pentru soluţionarea cauzei în recurs, iar în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată, dar cu o motivare diferită. Astfel, în opinia sa, calea de atac a recursului trebuie să garanteze în cadrul procesului penal dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, fără limitări, prin instituirea unui tratament egal, nediscriminatoriu faţă de toate cauzele şi faţă de toate persoanele. Din această perspectivă, consideră că "Nu se poate accepta, fără a se încălca dreptul la un proces echitabil, ca în competenţa instanţei de recurs să nu se prevadă aceleaşi atribuţii de control judiciar, indiferent dacă acţiunea penală este supusă şi apelului sau numai recursului".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, instituirea unor reguli de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, iar accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Regulile speciale privind căile de atac nu contravin principiului egalităţii, atât timp cât asigură egalitatea cetăţenilor în utilizarea lor. Inadmisibilitatea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzei nu afectează drepturile procesuale ale inculpatului, întrucât la rejudecarea fondului cauzei instanţa este obligată să o examineze sub toate aspectele. Prevederile art. 53 din Constituţie, republicată, nu sunt incidente în cauză, întrucât dispoziţiile legale criticate nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Mai mult, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale. Aşa fiind, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Având în vedere aceste consideraţii, Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin conţinutului prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. De altfel, aminteşte că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 385^1 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri, respingând excepţiile ca neîntemeiate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că regulile speciale privind căile de atac nu încalcă principiul egalităţii atât timp cât este asigurată egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. De asemenea, conceptul de "proces echitabil" nu implică imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie. În sfârşit, prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la apărare, întrucât "nu îngrădesc dreptul părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, conform cărora:– Art. 385^1 alin. 1 lit. e): "Pot fi atacate cu recurs: […]e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor;"; … – Art. 385^10 alin. 2: "Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată."În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 24 alin. (2): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 53 alin. (2): "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată că dispoziţiile art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală constituie norme de procedură, or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, procedura de judecată este prevăzută numai de lege. În temeiul acestei atribuţii constituţionale, legiuitorul este singura autoritate competentă să stabilească regulile generale de procedură, iar, în considerarea unor situaţii speciale, poate prevedea şi derogări sau excepţii de la regulile generale, dacă acestea nu contravin vreunor dispoziţii sau principii constituţionale.Art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală, stabilind regula generală potrivit căreia deciziile pronunţate în apel pot fi atacate cu recurs, exceptează de la această regulă situaţiile în care, prin deciziile instanţelor de apel, s-a dispus rejudecarea cauzelor. Raţiunea este aceea că procesul penal se reia de la faza judecăţii în primă instanţă.Curtea apreciază că aceste dispoziţii legale nu ridică probleme de constituţionalitate, ci doar probleme de interpretare şi de aplicare. Excepţia prevăzută de textul de lege criticat se aplică deopotrivă tuturor părţilor procesului penal, neexistând nici o discriminare. Părţile procesului penal îşi pot exercita dreptul la apărare în tot cursul procesului, fără nici o îngrădire.Curtea constată că excepţia vizează situaţia în care, prin decizie, s-a dispus rejudecarea cauzei sub toate aspectele ei, cu respectarea limitelor prevăzute de art. 371 şi 373 din Codul de procedură penală, şi când, potrivit dispoziţiilor art. 382 alin. 2 din acelaşi cod, hotărârea a fost desfiinţată numai cu privire la unele fapte sau persoane sau la latura penală ori la latura civilă. În această ipoteză, Curtea consideră că prevederile art. 385^1 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură penală au în vedere numai dispoziţiile deciziei referitoare la aceste ultime aspecte, ce au fost trimise spre rejudecare. Această concluzie se impune prin faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 385 din Codul de procedură penală, "instanţa de rejudecare se pronunţă în limitele în care hotărârea a fost desfiinţată".Într-o situaţie ca cea invocată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, nelegalitatea deciziei constând în nepronunţarea unei soluţii cu privire la apelul declarat de o parte din proces ori cu privire la alte fapte, poate fi reparată numai pe calea recursului, constituind motivul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. 1 pct. 10 din Codul de procedură penală.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea reţine că asigurarea bunei desfăşurări a unui proces penal echitabil impune îndeplinirea tuturor actelor procedurale în anumite termene, a căror stabilire este lăsată la libera apreciere a legiuitorului. Este firesc ca motivarea recursului să fie depusă într-un timp rezonabil înaintea primului termen de judecată, pentru ca şi celelalte părţi să le cunoască şi să aibă timp pentru pregătirea apărării lor, iar completul de judecată să se pregătească pentru dezbatere. Situaţia invocată ipotetic în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu are relevanţă, întrucât fără procedura de citare legal îndeplinită faţă de toate părţile nu se poate trece la judecată, primul termen de judecată fiind cel pentru care procedura de citare a fost legal îndeplinită.De altfel, Curtea constată că dispoziţiile art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai constituit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, excepţie respinsă prin Decizia nr. 369 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 22 noiembrie 2003.În raport cu soluţia amintită, Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei sale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. e) şi ale art. 385^10 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Bora în Dosarul nr. 1.360/P/2004 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește