DECIZIE nr. 355 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83, art. 84 şi art. 86^4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 30 alin (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent-şef delegatPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83, art. 84 şi art. 86^4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ionuţ Creţu în Dosarul nr. 12.589/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 12.589/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83, art. 84 şi art. 86^4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ionuţ Creţu în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât, în ce priveşte textul art. 86^4 din Codul penal, acesta restrânge posibilitatea părţilor de a avea un proces echitabil, în condiţiile în care poate fi interpretat neunitar, iar în ce priveşte art. 83 şi art. 84 din Codul penal, acestea instituie posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei fără a ţine seama de faptul că persoana condamnată a încercat să-şi îndeplinească obligaţiile impuse de instanţă. Referitor la prevederile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se susţine că, prin instituirea condiţiei ca părţile să fie reprezentate de un avocat cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se restrânge exercitarea dreptului acestora la apărare.Instanţa de judecată opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 cu denumirea marginală Revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni, art. 84 cu denumirea marginală Revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civile şi art. 86^4 cu denumirea marginală Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 83 din Codul penal: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă.";– Art. 84 din Codul penal: "Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţă de a îndeplini acele obligaţii.";– Art. 86^4 din Codul penal: "Dispoziţiile art. 83 şi 84 se aplică în mod corespunzător şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.Dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.";– Art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992: „Părţile pot fi reprezentate prin avocaţi cu drept de a pleda la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu critică contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile ori principiile prevăzute de Constituţie, ci este nemulţumit de interpretarea neunitară şi de modul de aplicare a acestora.Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” şi, pe cale de consecinţă, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83, art. 84 şi art. 86^4 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Ionuţ Creţu în Dosarul nr. 12.589/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef delegat,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește