DECIZIE nr. 354 din 30 septembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorMihai Constantinescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procuror Doina Suliman – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Mihu Elena împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997*).––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 septembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 21 ianuarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.813/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimata-reclamanta Mihu Elena.Prin Decizia nr. 56 din 20 martie 1997, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, ţinând seama de practica sa jurisdicţională în aceasta privinta, asa cum rezultă din Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, precum şi din deciziile nr. 35 şi 37 din 25 februarie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997 şi nr. 82 din 6 mai 1997.Împotriva deciziei sus-menţionate Mihu Elena a declarat recurs, în termen legal, deoarece "Curtea Constituţională nu a avut în vedere toate implicatiile intervenţiei Parchetului General într-un proces civil de revendicare a unui bun imobil", în special în ceea ce priveşte atingerea adusă dreptului de proprietate, "drept ocrotit şi garantat de art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie", şi întrucât aceasta intervenţie este considerată "o imixtiune a puterii executive în domeniul puterii judecătoreşti".Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia invocată este vadit nefondata.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Critica adusă de recurenta Deciziei nr. 56 din 20 martie 1997 este neîntemeiată, întrucât recursul în anulare nu este contrar în nici un fel dreptului de proprietate, ale cărui garanţie şi ocrotire constituţională presupun ca el sa fi fost legal dobândit.În ceea ce priveşte eventualele atingeri aduse dreptului de proprietate, prin declararea recursului în anulare, se constată că aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci de legalitate, deoarece interesele celui în cauza nu se pot realiza decât pe temeiul unui drept legal dobândit, ceea ce urmează să fie soluţionat prin judecarea recursului în anulare declarat.În legătură cu motivul de recurs legat de instituirea de către legiuitor a unei atribuţii exclusive pentru o anume autoritate publică, cum este declararea recursului în anulare de către procurorul general, Curtea apreciază ca, fiind justificată de un interes public, nu încalcă principiul egalităţii şi nu constituie o imixtiune în atribuţiile puterii judecătoreşti, cat timp soluţionarea recursului în anulare este de competenţa instanţelor judecătoreşti.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Mihu Elena împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 56 din 20 martie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 30 septembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman ––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește