DECIZIE nr. 354 din 22 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Jiang Lujun în Dosarul nr. 10.561/4/RF/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.827D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.830D/2010, având ca obiect excepţia de neconstitu – ţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Zhu Jianhua în Dosarul nr. 6.233/4/CV/2008 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate.Magistratul-asistent învederează Curţii că, în ambele dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Autorii excepţiei, prin interpret, şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.830D/2010 la Dosarul nr. 1.827D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor excepţiei. Primul dintre aceştia susţine că prevederile de lege criticate influenţează negativ viaţa de familie, iar celălalt arată că a părăsit China din cauza persecuţiilor suferite ca urmare a încălcării Legii planificării familiale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentată de Decizia nr. 363 din 17 martie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 3 iunie 2010 şi 6 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale reprezentată de Decizia nr. 363 din 17 martie 2009. 561/4/RF/2008 şi nr. 6.233/4/CV/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Jiang Lujun şi Zhu Jianhua în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţionează explicit protejarea vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, "noţiunile de pedepse şi tratamente inumane ori degradante fiind prea vagi şi imprecise". Unul dintre autori susţine că returnarea sa înfrânge principiul proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căruia o acţiune a statului care aduce atingere dreptului la respectul vieţii de familie trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să fie prevăzută de lege, să fie necesară într-o societate democratică şi să fie proporţională cu scopul urmărit. De asemenea, se susţine că lipsa de precizie şi claritate a textelor de lege criticate afectează însăşi substanţa dreptului dedus judecăţii şi, implicit, dreptului la un proces echitabil.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:– Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 – "Protecţia subsidiară:(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări. … (2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: […] … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la respectarea vieţii familiale şi private, precum şi celor ale art. 21 din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că argumentele formulate de autorii excepţiei reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepţiei. Or, astfel cum a precizat în repetate rânduri, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii în speţe individual determinate, stabilirea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine sunt atribuţii ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând obiectului controlului de constituţionalitate. În această ordine de idei, Curtea observă că instanţa va putea aprecia dacă, în funcţie de împrejurările concrete caracteristice fiecărei cauze, protecţia dreptului la viaţa de familie reprezintă un motiv care să justifice anularea deciziei de returnare emise de Oficiul Român pentru Imigrări. De asemenea, simpla invocare a dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale care garantează dreptul la un proces echitabil, în lipsa unei motivări a pretinsei contradicţii dintre acestea şi textul de lege supus controlului nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate. De aceea, excepţia astfel formulată şi motivată se consideră ca fiind inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Jiang Lujun şi Zhu Jianhua în dosarele nr. 10.561/4/RF/2008 şi, respectiv, nr. 6.233/4/CV/2008 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește