DECIZIE nr. 354 din 20 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorSimona Ricu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghe Macavei în Dosarul nr. 28.219/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi prin reprezentant avocat Theodor Rus din cadrul Baroului Bucureşti, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care reiterează motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 28.219/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. Excepţia a fost invocată de Gheorghe Macavei într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că pedeapsa complementară a confiscării averii, "abrogată ca neconstituţională prin art. I pct. 22 din Legea nr. 140/1996„, are caracter abuziv faţă de toate categoriile de persoane cărora li s-a aplicat, fără niciun fel de discriminare, şi, în consecinţă, pentru respectarea principiilor fundamentale consacrate de art. 16 şi 44 din Constituţie, „aceeaşi măsură reparatorie se impune a fi recunoscută şi în favoarea altor categorii de persoane cărora li s-a aplicat prin hotărâri judecătoreşti pedeapsa complementară a confiscării parţiale sau totale a averii”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că textul de lege criticat este conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 44, precum şi că acesta "nu a fost edictat ca urmare a abrogării dispoziţiilor referitoare la confiscarea averii, ci pentru repararea injustiţiilor şi abuzurilor produse persoanelor cărora le-a fost confiscată averea pe motive de natură politică, iar nu indiferent de infracţiunea săvârşită în perioada regimului comunist".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. Menţionează, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 428/2007, prin care aceasta s-a pronunţat cu privire la critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul cuprins:– "Art. 2. – (1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege: […] b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, prevăzute de legislaţia penală, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist; […]."Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", precum şi ale art. 44 alin. (2), care statuează că "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei, "fără a contesta în vreun fel justeţea măsurii reparatorii" dispuse prin textul de lege criticat, consideră că pentru a se respecta principiile fundamentale consacrate de art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, "aceeaşi măsură reparatorie se impune a fi recunoscută şi în favoarea altor categorii de persoane cărora li s-a aplicat prin hotărâre judecătorească pedeapsa complementară a confiscării parţiale sau totale a averii".Din analiza susţinerilor formulate, Curtea constată că în realitate autorul excepţiei nu critică dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 pentru motive de neconstituţionalitate, ci consideră că ar trebui completate în sensul acordării aceloraşi măsuri reparatorii şi altor categorii de persoane care au fost condamnate la pedeapsa complementară a confiscării averii în afara celor prevăzute expres de lege. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „[…] se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.De altfel, Curtea constată că, de exemplu, prin Decizia nr. 428 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, în înţelesul cărora imobile preluate în mod abuziv sunt şi imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, au fost declarate constituţionale. Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, Curtea a reţinut că scopul legii a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în natură, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum şi că soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută. De asemenea, prin Decizia nr. 314 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 22 octombrie 2004, în legătură cu susţineri constând în încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate, instituind principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, sunt în deplină concordanţă cu aceste prevederi constituţionale.În legătură cu invocarea încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, Curtea constată că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor ale căror imobile au fost preluate prin confiscarea averii, măsură dispusă prin hotărârea judecătorească de condamnare pentru infracţiuni de natură politică, săvârşite ca manifestare a opoziţiei faţă de sistemul totalitar comunist. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea principiului egalităţii consacrat de textul constituţional menţionat, a cărui violare există atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale, nejustificat de o motivare obiectivă şi rezonabilă. În acest sens a statuat Curtea Constituţională, de exemplu, prin Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Gheorghe Macavei în Dosarul nr. 28.219/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește