DECIZIE nr. 354 din 10 decembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c), ale art. 10 alin. 2, precum şi ale titlului III din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c), ale art. 10 alin. 2, precum şi ale titlului III din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arkass Impex” – S.R.L. în Dosarul nr. 978/2002 al Tribunalului Mures – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 iulie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 978/2002, Tribunalul Mures – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c), ale art. 10 alin. 2, precum şi ale titlului III din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arkass Impex” – S.R.L. într-o cauza având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Reghin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele criticate sunt neconstituţionale, deoarece atât dreptul la apărare, cat şi liberul acces la justiţie sunt incalcate prin posibilitatea acordată organului fiscal de a pune în executare, de îndată, măsurile pe care le stabileşte el însuşi prin procesul-verbal de constatare, act care reprezintă titlu executoriu. Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile criticate fac imposibila plata taxei de timbru şi a cauţiunii cerute pentru suspendarea executării, deoarece debitorul are conturile blocate, iar prin acestea se încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la statul de drept, la garantarea dreptului de proprietate, precum şi cele referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale.Tribunalul Mures – Secţia civilă, în faţa căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, considera ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece reglementează modalităţile în care se realizează executarea silită a creanţelor bugetare şi nu se referă la confiscarea de bunuri. Totodată instanţa considera ca debitorul are posibilitatea de a achită obligaţiile stabilite de organul de control, fără a se trece direct la executarea silită. Pe de altă parte, împotriva oricărui act de executare debitorul poate formula contestaţie la executare, iar împotriva actelor organelor administrativ-jurisdicţionale poate introduce acţiuni în justiţie în condiţiile Legii nr. 29/1990 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 13/2001, ceea ce asigura pe deplin accesul liber la justiţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reglementează stabilirea obligaţiilor bugetare, precum şi executarea voluntara sau silită a acestor obligaţii ce revin contribuabililor persoane fizice ori juridice, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc prin lege. De asemenea, considera ca "celor interesaţi le este asigurat accesul la justiţie, precum şi exercitarea în aceleaşi condiţii a drepturilor şi garanţiilor procesuale, astfel încât reglementările speciale, determinate de interesul general în realizarea creanţelor bugetare, nu pot constitui restrangeri care ar aduce atingere dreptului de proprietate sau oricăror alte drepturi".Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece, pe de o parte, reglementează numai condiţiile exercitării dreptului la acţiune, iar, pe de altă parte, actele organelor administrativ-jurisdicţionale pot fi atacate în justiţie în condiţiile Legii nr. 29/1990.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 lit. c), ale art. 10 alin. 2, precum şi ale titlului III "Executarea silită" – cu referire la dispoziţiile art. 23 alin. 2, art. 25 alin. 2 şi 3, art. 40, art. 76 alin. 2 şi ale art. 78 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile legale criticate de autor au următorul conţinut:– Art. 4 lit. c): "Titlul de creanta este actul prin care, potrivit legii, se constata şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare prevăzute la art. 1, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel: […] c) pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de plătitor şi cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor, a taxelor şi a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanta este documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;";– Art. 10 alin. 2: "Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plată.";– Art. 23 alin. 2: "Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înştiinţarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate.";– Art. 25 alin. 2 şi 3: "Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetară este scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.";– Art. 40: "Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă.";– Art. 76 alin. 2: "Contestaţia poate fi facuta şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanţa judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanţa competenţa să se pronunţe asupra acestuia.";– Art. 78 alin. 2: "O dată cu încuviinţarea suspendării, contestatorul va putea fi obligat să depună o cauţiune, dar nu mai mult decât suma ce reprezintă obligaţia bugetară pentru care se face executarea silită şi cheltuielile de executare. La stabilirea cauţiunii, instanţa va ţine seama de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilităţii sale, de valoarea bunurilor supuse executării silite, de cuantumul sumei datorate, precum şi de orice alte date ce interesează soluţionarea contestaţiei."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate au fost incalcate următoarele prevederi ale Constituţiei:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 41 alin. (7) şi (8): "(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 135: "(1) Statul ocroteşte proprietatea.(2) Proprietatea este publică sau privată. … (3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. … (4) Bogăţiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. … (5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. … (6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei şi nici altor prevederi din Constituţia României.Art. 53 alin. (1) din Constituţia României impune cetăţenilor obligaţia de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Ca orice alta obligaţie legală, şi aceasta se executa de bunăvoie, iar în caz contrar, prin mijloacele de constrângere prevăzute de lege.Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, reglementează condiţiile în care se executa creanţele bugetare, precum şi modalităţile şi procedura de executare silită, în cazurile în care debitorii nu-şi achită de bunăvoie, la termen, obligaţiile de plată către stat.Curtea constata ca textele din ordonanţa criticate de autorul sesizării nu contravin principiilor statului de drept, deoarece este de esenta statului de drept respectarea legilor de către toţi cetăţenii, inclusiv a legilor prin care se stabilesc obligaţii patrimoniale către stat şi a celor prin care se stabilesc măsurile de constrângere împotriva debitorilor care nu-şi îndeplinesc voluntar obligaţiile.De asemenea, dispoziţiile legale menţionate nu încalcă prevederile constituţionale care consacra accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare (art. 21 şi 24 din Constituţie), întrucât, atât prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, cat şi prin alte acte normative (Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 13/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultura, aprobată cu modificări prin Legea nr. 39/2002), se asigura posibilitatea debitorilor de a ataca în justiţie actele de impunere ilegale şi măsurile de executare silită contrare legii.Nu se poate retine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul de proprietate (art. 41 şi 135 din Constituţie), deoarece prin executarea silită ce face obiectul reglementării prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 nu se aduce atingere dreptului de proprietate în vreunul din modurile prohibite prin Legea fundamentală (exproprierea şi confiscarea), ci se asigura executarea unor obligaţii patrimoniale izvorâte din îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice.În sfârşit, Curtea constata ca ordonanţa criticata nu conţine dispoziţii de restrangere a exerciţiului drepturilor cetăţenilor dincolo de limitele stabilite prin art. 49 din Constituţie, asa cum, fără temei, susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate.În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, prin care a statuat ca procedura de executare silită prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 99 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, şi Decizia nr. 80 din 14 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 15 mai 2002).Neintervenind elemente noi de natura a schimba jurisprudenta Curţii, considerentele şi soluţiile acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. c), ale art. 10 alin. 2, precum şi ale titlului III din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Arkass Impex” – S.R.L. în Dosarul nr. 978/2002 al Tribunalului Mures – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește