DECIZIE nr. 353 din 19 decembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia Bucureşti, în Dosarul nr. 865/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 11 decembrie 2001 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 18 decembrie 2001 şi apoi pentru data de 19 decembrie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 865/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia Bucureşti, într-o cauza având ca obiect revendicarea unui imobil aparţinând comunităţii evanghelice din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 prevede interzicerea admiterii acţiunilor judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparţinut Cultului evanghelic C.A., precum şi interzicerea schimbării destinaţiei (actuale) a acestor imobile, ceea ce reprezintă „a doua confiscare facuta de un regim democrat, constituţional şi deci legitim” şi creează diferentiere între comunitatile religioase şi celelalte persoane juridice, incalcandu-se astfel art. 16 alin. (2), art. 20 şi 21 din Constituţie. Se apreciază ca „discriminarea este evidenta”, întrucât comunităţilor evanghelice „li se confisca pentru a doua oara” bunuri, în timp ce altor comunităţi etnice şi religioase „li s-a restituit totul”, chiar în perioada votării şi promulgării legii criticate. În opinia autorului excepţiei textul de lege criticat „constituie o nerespectare a principiului separaţiei puterilor în stat”, întrucât interzice „continuarea activităţii unor instanţe deja investite cu revendicarea câte unui bun concret”. Se considera ca, aplicându-se unor cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, dispoziţiile criticate „exprima dorinţa de aplicare retroactivă a unei legi noi, care încalcă nu numai art. 1 din Codul civil, dar şi texte din Constituţie – art. 15 alin. (2) şi art. 78”. În sfârşit, se susţine ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „este cert” contrar prevederilor art. 21 din Constituţie, care „prevede expres ca nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind o norma specială pentru o anumită categorie de bunuri.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibila. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat "nu are caracter discriminatoriu şi nici nu contravine dispoziţiilor constituţionale, ci tine seama de existenta unor acte normative speciale, adoptate în domeniu, cum sunt ordonanţele de urgenta prin care au fost restituite unele imobile comunităţilor minorităţilor naţionale".De altfel, se considera ca dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile în cauza, întrucât restituirea imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase este reglementată de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 94/2000.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, potrivit cărora: „Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinaţiei acestora.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie, art. 1 din Codul civil, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat.Textele constituţionale invocate ca fiind incalcate prevăd:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";– Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."Articolul 1 din Codul civil, invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, prevede: "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, criticat ca fiind neconstitutional, stabileşte ca regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, ce au fost preluate de stat sau alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, iar până la adoptarea unor asemenea reglementări înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilelor în cauza este interzisă.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenta, ca aceste prevederi, care interzic "să se admită acţiuni judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparţinut cultului nostru evanghelic C.A." şi "schimbarea destinaţiei (actuale) acestor imobile", reglementează în mod diferenţiat regimul juridic al bunurilor ce au aparţinut comunităţilor evanghelice faţă de cel al altor comunităţi etnice şi religioase, ceea ce creează discriminare între aceste comunităţi şi, în consecinţa, se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (2), ale art. 20 şi 21.Analizând aceste sustineri, Curtea observa ca, deşi se invoca încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, din conţinutul criticii rezultă incidenţa dispoziţiilor alin. (1) al textului constituţional menţionat, care prevede că "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". Efectuand controlul de constituţionalitate, prin raportare la aceste dispoziţii din Constituţie, Curtea constata ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepţiei, astfel că nu se poate retine încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituţie. Dimpotriva, prin dispoziţia legală criticata se prevede că regimul juridic al imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase, fără distincţie, sau minorităţilor naţionale se va stabili prin acte normative speciale, iar până la adoptarea acestora imobilele se indisponibilizeaza.În legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, referitoare la interpretarea şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti în concordanta cu prevederile tratatelor şi pactelor internaţionale la care România este parte, precum şi preeminenta acestor reglementări în situaţia existenţei unor neconcordante între ele şi reglementările interne, autorul excepţiei nu face trimitere la nici un text din documente internaţionale, astfel încât Curtea nu poate retine aceasta sustinere. Aceasta deoarece, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar conform art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege, sesizările adresate Curţii trebuie motivate. Totodată, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să se pronunţe numai în limitele sesizării. În consecinţa, neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale, în speta a textelor din documente internaţionale, pentru care se considera ca dispoziţiile de lege criticate contravin Constituţiei, constituie un motiv de respingere, excepţia ridicată nefiind, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Dacă instanţa de contencios constituţional s-ar socoti competenţa să se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, ea s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, din care menţionăm Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998.Potrivit criticii de neconstituţionalitate formulate, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, interzicand admiterea „acţiunii judiciare pentru revendicarea bunurilor care au aparţinut cultului nostru evanghelic C.A.” şi „schimbarea destinaţiei (actuale) acestor imobile”, încalcă şi art. 21 din Constituţie, care „prevede că nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie”, precum şi principiul separaţiei puterilor în stat.Curtea constata ca şi aceasta critica urmează să fie respinsă. Dispoziţiile de lege apreciate ca fiind neconstituţionale prevăd ca până la adoptarea reglementărilor privind regimul juridic al imobilelor vizate de text "este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinaţiei acestora". Asadar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 interzice înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilelor cu privire la care textul dispune şi nu conţine, asa cum susţine autorul excepţiei, nici dispoziţii referitoare la interzicerea „admiterii” acţiunilor în revendicare, referitoare la asemenea imobile, şi nici nu interzice „continuarea activităţii unor instanţe deja investite cu revendicarea câte unui bun concret”. Promovarea unei acţiuni în revendicare este independenta de adoptarea unei reglementări viitoare privind retrocedarea unor bunuri trecute în proprietatea statului în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, astfel că nu se poate retine îngrădirea accesului la justiţie consacrat la art. 21 alin. (2) din Constituţie sau nerespectarea principiului separaţiei puterilor în stat.În sfârşit, se mai susţine ca, aplicându-se unor cauze aflate pe rolul instanţelor de judecată, aceste dispoziţii de lege retroactiveaza, contravenind în felul acesta art. 1 din Codul civil, precum şi art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie.Curtea Constituţională constata ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu conţine nici o prevedere în sensul celor susţinute de autorul excepţiei, astfel încât textul de lege nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”, şi nici celor ale art. 78, care stabilesc ca „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”.În ceea ce priveşte invocarea contrarietatii textului de lege criticat cu prevederile art. 1 din Codul civil Curtea constata ca, potrivit competentei sale, se pronunţa doar asupra conformitatii legilor şi ordonanţelor cu Constituţia, iar nu şi asupra concordanţei actelor normative între ele, asa încât susţinerea nu poate fi reţinută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Biserica Evanghelica C.A. din România, Parohia Bucureşti, în Dosarul nr. 865/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2001.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu──────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește