DECIZIE nr. 352 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent-şef delegatPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexa Dimitrie şi Elvira Opran în Dosarul nr. 21.435/245/2007 al Tribunalului Iaşi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate arătând că nemulţumirea autorilor excepţiei izvorăşte din modul de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 21.435/245/2007, Tribunalul Iaşi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 259 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexa Dimitrie şi Elvira Opran în dosarul de mai sus.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, deoarece este nemulţumit că în speţa dedusă judecăţii instanţei de drept comun nu se ia în seamă o informare făcută altui organ decât cel de urmărire penală. Un cetăţean lezat în interesul său de o plângere formulată unui organ de urmărire penală are acces la justiţie apelând la dispoziţiile art. 259 din Codul penal, pe când un cetăţean lezat printr-o plângere adresată unui alt organ decât cel de urmărire penală nu se poate adresa instanţei cu plângere pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă.În final, autorii excepţiei propun modificarea textelor legale criticate.Tribunalul Iaşi – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, aplicându-se în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică.De asemenea, dreptul la un proces echitabil presupune o serie de garanţii generale a căror aplicabilitate nu este limitată de condiţiile instituite de lege pentru încadrarea unei sesizări adresate unui organ de urmărire penală ca fiind plângere sau denunţ. De altfel, persoana care consideră că i-au fost lezate drepturi sau interese legitime se poate adresa instanţei pentru ocrotirea acestora, fără ca între liberul acces la justiţie şi dreptul de a obţine condamnarea penală a unei alte persoane să poată fi pus semnul egalităţii.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 din Codul penal cu denumirea marginală Denunţarea calomnioasă, precum şi prevederile art. 222 alin. 7 cu denumirea marginală Plângerea şi art. 223 cu denumirea marginală Denunţul, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:Art. 259 din Codul penal:"Învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o anume persoană, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.Producerea ori ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.Dacă cel care a săvârşit fapta declară mai înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76."Art. 222 alin. 7 din Codul de procedură penală:"Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent."Art. 223 din Codul de procedură penală:"Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea.Denunţul scris trebuie să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspectele relevate de autorii excepţiei cu privire la modul de aplicare şi de interpretare a normelor criticate ţin de fondul soluţionării litigiului în faţa instanţei de drept comun şi nu pot fi convertite în vicii de constituţionalitate menite să justifice contrarietatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală invocate.În plus, nemulţumirea autorilor excepţiei nu vizează conţinutul reglementărilor criticate, ci absenţa unor alte dispoziţii a căror încorporare în textele contestate ar fi fost oportună. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, şi, pe cale de consecinţă, urmează ca prezenta excepţie de neconstituţionalitate să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 222 alin. 7 şi art. 223 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexa Dimitrie şi Elvira Opran în Dosarul nr. 21.435/245/2007 al Tribunalului Iaşi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef delegat,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește