DECIZIE nr. 350 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agent Invest” – S.A. din Deva în Dosarul nr. 4.125/97/2006 al Tribunalului Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului. Solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din lege, întrucât acestea nu sunt, în prezent, în vigoare, precum şi respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, deoarece nu sunt încălcate normele constituţionale şi internaţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.125/97/2006, Tribunalul Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Agent Invest” – S.A. din Deva într-o cauză comercială având ca obiect dizolvare de societate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că "dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, aprobată prin Legea nr. 505/2003, nu oferă garanţiile cerute de noţiunea de «instanţă independentă»” şi ale unui proces echitabil, în sensul art. 21, art. 24 şi art. 129 din Constituţie, precum şi ale art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea, sunt invocate şi prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20. Se arată că prin exercitarea căilor de atac se asigură accesul persoanelor interesate la o instanţă de judecată, iar aceasta trebuie să exercite un rol activ şi să nu se limiteze a fi un simplu „observator pasiv”, în caz contrar fiind încălcat însuşi principiul unui stat de drept.Tribunalul Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ opinează în sensul conformităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 cu normele constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 sunt constituţionale. Se arată, în acest sens, că organizarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în subordinea Ministerului Justiţiei reprezintă o opţiune a legiuitorului, care nu este de natură a încălca prevederile art. 15 alin. (1), art. 21, art. 11 alin. (2) şi ale art. 20 din Constituţie, raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Menţionează, de asemenea, că reglementarea serviciului public al registrului comerţului nu este supusă regulilor dreptului civil, ci normelor de drept administrativ, potrivit cărora între serviciul public şi baza sa materială există o legătură substanţială. Totodată, principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, pretins a fi încălcat, garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice, sens în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 175/2003. De asemenea, consideră că celelalte dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 11 octombrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 3 decembrie 2003. Din motivarea autorului excepţiei, rezultă însă că acesta are în vedere doar prevederile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002, prin care se modifică prevederile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002 şi ale art. unic pct. 2 şi 3 din Legea nr. 505/2003. Textele de lege criticate au, în prezent, următorul conţinut:"(1) Oficiile registrului comerţului se organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal.(2) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei. … (3) Oficiile registrului comerţului prevăzute la alin. (1) comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului orice înmatriculare sau menţiune operată, în termen de cel mult 15 zile de la efectuare." … În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 21, 24 şi 129 din Constituţie, precum şi ale art. 1 şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare identică. Astfel, prin Decizia nr. 165 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007, Curtea a reţinut următoarele: „textele de lege criticate nu fac decât să reglementeze relaţia de subordonare dintre oficiile registrului comerţului organizate în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti faţă de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi funcţionarea acestora pe lângă fiecare tribunal din raza teritorială a respectivului oficiu. Rolul instanţei de judecată – în speţă, al tribunalului – nu este acela de „observator pasiv”, cum consideră autorul excepţiei, ci constă în controlul legalităţii operaţiunilor specifice de înregistrare a comercianţilor, efectuate de oficiile registrului comerţului. Potrivit art. 6 din Legea nr. 26/1990, înregistrările în registrul comerţului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate în termen de 15 zile cu recurs, soluţionat de către curtea de apel competentă, conform legii. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură a încălca, sub niciun aspect, accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil al părţilor.”Cât priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 26/1990 – astfel cum au fost modificate prin art. unic pct. 3 din Legea nr. 505/2003 -, Curtea a constatat, pentru argumentele expuse în aceeaşi decizie, că nici acestea nu afectează exercitarea liberului acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil.Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, criticate ca fiind neconstituţionale, au fost abrogate prin pct. 2 al articolului unic din Legea nr. 505/2003 de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 129/2002. Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Întrucât, faţă de considerentele şi soluţia pronunţată prin Decizia nr. 165/2007, la care s-a făcut referire, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în materie, cele reţinute de instanţa de contencios constituţional cu acel prilej se menţin şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agent Invest” – S.A. din Deva în Dosarul nr. 4.125/97/2006 al Tribunalului Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește