DECIZIE nr. 350 din 25 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 596/237/2008, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Constantin Maftei.Se susţine, în esenţă, că din lecturarea celor două texte incriminatoare, cuprinse în Codul penal, respectiv în Legea nr. 59/1934, „se observă că acestea au conţinuturi identice, sancţionând în realitate, cu pedepse distincte, aceeaşi faptă penală, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie […] şi, în mod corelativ, dispoziţiilor art. 20 din Constituţie”. Autorul excepţiei consideră că „prin încadrarea unei acţiuni ilicite în conţinutul constitutiv a două infracţiuni distincte” se dă „posibilitatea unei duble sancţionări”. De asemenea, apreciază că art. 84 alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 este neconstituţional, deoarece nu defineşte „faptul scuzabil”. În consecinţă, „legea nu este suficient de clară şi lasă loc unei marje de apreciere care poate depăşi limita rezonabilului”. Se mai arată că, prin reglementarea în conţinutul art. 84 din Legea nr. 59/1934 „a altor pedepse decât cele prevăzute în regimul special al acestora”, se încalcă prevederile art. 73 lit. h) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal mai arată că încalcă prevederile art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice potrivit cărora nimeni nu poate fi întemniţat pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală, iar prevederile art. 215 alin. 5 din acelaşi cod încalcă egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil deoarece condiţionează încadrarea juridică a faptei şi stabileşte răspunderea penală în funcţie de întinderea prejudiciului.Tribunalul Suceava – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal, precum şi ale art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. 2.Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.";– Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934: „Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă. […]2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut.3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unui din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 al art. 1 şi art. 11. […][…] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 23 alin. (12), art. 24, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 124, precum şi art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale şi din documente internaţionale şi faţă de argumente similare.Astfel, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 98 din 4 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 4 martie 2010, Decizia nr. 14 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 februarie 2009, şi Decizia nr. 709 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că prevederile art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 11 alin. (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, privind dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori şi ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.De asemenea, Curtea a mai examinat constituţionalitate dispoziţiilor din Legea nr. 59/1934 criticate în prezenta cauză, de exemplu prin Decizia nr. 645 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, Decizia nr. 1.304 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, şi Decizia nr. 1.397 din 3 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 9 decembrie 2009, respingând, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocată.De altfel, şi în prezenta cauză criticile formulate se fundamentează, în mare parte, pe compararea textelor ce fac obiectul excepţiei, respectiv pun în discuţie interpretarea şi aplicarea lor, precum şi lipsa definirii unor sintagme conţinute de acestea, precum aceea de "fapt scuzabil". Asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor de judecată, ori a legiuitorului, după caz. Aceasta întrucât, pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului” iar, pe de altă parte, aşa cum Curtea s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3, 4 şi 5 din Codul penal şi art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Constantin Maftei în Dosarul nr. 596/237/2008 al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.PREŞEDINTE,Acsinte GASPARMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește