DECIZIE nr. 35 din 5 februarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moldova Tricotaje” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 3.606/2000 al Curţii de Apel Iaşi.La apelul nominal se prezintă, pentru Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, avocat Elena Petre Balanescu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata, conform jurisprudenţei în materie a Curţii, considerând ca, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 a fost abrogată prin Legea nr. 409/2001 care a aprobat cu modificări şi completări Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, prevederile criticate au fost preluate în noua reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 septembrie 2000, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna şi în special a dispoziţiilor art. 40 din ordonanţa, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moldova Tricotaje” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 3.606/2000 al acelei instanţe, având ca obiect soluţionarea acţiunii pentru anularea licitaţiei publice organizate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare în vederea vânzării activelor autorului excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata, în esenta, ca actul normativ criticat este contrar următoarelor principii constituţionale: principiul statului de drept, prevăzut la art. 1 alin. (3), principiul dreptatii şi proportionalitatii, prevăzut la art. 1 alin. (3) şi la art. 49 alin. (2), principiul accesului la justiţie, prevăzut la art. 21, principiul garantarii proprietăţii, prevăzut la art. 41 şi 135, precum şi principiile economiei de piaţa, prevăzute la art. 134.Conform susţinerilor autorului excepţiei, în baza ordonanţei criticate pentru neconstituţionalitate, societăţile comerciale care au datorii la bănci sunt executate silit, deşi multe dintre aceste societăţi au la rândul lor de încasat sume de bani foarte mari de la alţi agenţi economici. În practica ordonanţa pune societăţile debitoare la discretia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, întrucât pentru contestarea în justiţie a măsurilor dispuse de aceasta autoritate societăţile comerciale debitoare, conform dispoziţiilor art. 40 din ordonanţa, trebuie să depună o cauţiune egala cu jumătate din valoarea activului bancar supus valorificării, ceea ce este imposibil pentru aceste societăţi care nu sunt în măsura sa achite creditele bancare.Curtea de Apel Iaşi, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata. Potrivit acestei opinii, "condiţionarea exercitării contestaţiei la executare numai cu depunerea unei cauţiuni egala cu jumătate din valoarea activului bancar supus valorificării este neconstitutionala". Se mai arata, de asemenea, de către instanţa ca "dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 şi în special ale art. 40 încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie, cat şi […] egalitatea părţilor în faţa legii, debitoarea fiind în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile pe calea contestaţiei la executare, cu atât mai mult cu cat debitul poate fi cu mult inferior jumătăţii din valoarea activului bancar supus valorificării”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Argumentand acest punct de vedere, Guvernul arata ca prevederile ordonanţei criticate "au în vedere stingerea prin plata a datoriei publice interne din preluarea la aceasta datorie a creanţelor bancare neperformante cesionate Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, prin măsurile prevăzute de lege […] în condiţiile prevăzute de respectivul act normativ, care instituie o procedură specială ce constituie o opţiune a legiuitorului, şi nu o problemă de constituţionalitate". Referitor la dispoziţiile art. 40 din ordonanţa, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca "obligaţia de a depune o cauţiune, în cazul contestarii la executare, nu poate fi considerată o încălcare a accesului liber la justiţie, legiuitorul fiind singurul competent sa introducă o astfel de prevedere, în cauza fiind necesară protecţia datoriei publice interne la care se preiau active neperformante".În susţinerea netemeiniciei excepţiei, în punctul de vedere al Guvernului se face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat, prin mai multe decizii, în sensul respingerii altor excepţii de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55 din 24 august 1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale actul normativ criticat a fost modificat şi completat prin ordonanţele de urgenta ale Guvernului nr. 25/2000 şi nr. 166/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000 şi, respectiv, nr. 523 din 24 octombrie 2000.Prin ordonanţa criticata pentru neconstituţionalitate a fost reglementată o procedură specială pentru realizarea creanţelor bancare neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare şi pentru soluţionarea litigiilor şi cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanţe, precum şi pentru executarea silită a acestora. Procedura, derogatorie de la dreptul comun prevăzut în special în Codul de procedură civilă, viza, în esenta: titlurile executorii, comunicarea şi punerea în executare a acestora, blocarea conturilor; sechestrarea acţiunilor şi instituirea administrării speciale a societăţilor comerciale debitoare, regulile speciale privind soluţionarea de către instanţele judecătoreşti a litigiilor în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică în care era parte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, organele de executare şi competenţa lor; comunicarea titlului executoriu şi sechestrul, precum şi vânzarea bunurilor urmărite silit.Critica de neconstituţionalitate se bazează pe susţinerea potrivit căreia prevederile din Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 contravin principiului statului de drept, prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituţie, principiului liberului acces la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie, principiului proportionalitatii restrângerii exerciţiului unor drepturi, reglementat la art. 1 alin. (3) şi la art. 49 alin. (2) din Constituţie, principiului garantarii proprietăţii, prevăzut la art. 41 şi 135 din Constituţie, precum şi principiilor economiei de piaţa la care se referă art. 134 din Legea fundamentală. De asemenea, autorul excepţiei considera ca, „în practica, ordonanţa criticata pune societăţile debitoare la discretia Agenţiei de Valorificare a Activelor Bancare, întrucât, pentru contestarea în justiţie a măsurilor dispuse de aceasta agenţie, societăţile comerciale debitoare, conform dispoziţiilor art. 40 din acest act normativ, trebuie să depună o cauţiune egala cu jumătate din valoarea activului bancar supus valorificării, ceea ce este imposibil pentru aceste societăţi care nu sunt în măsura sa achite creditele bancare.”Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, prin Legea nr. 409 din 17 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, a fost aprobată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, cu modificări şi completări începând cu însuşi titlul ordonanţei, care a devenit astfel „Ordonanţa de urgenta privind valorificarea unor active bancare”. Prin Legea nr. 409/2001, intrata în vigoare anterior sesizării Curţii Constituţionale, potrivit art. I pct. 29 a fost introdus art. 35 care prevede că „La data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă următoarele acte normative se abroga:– Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/2000;– Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000;– Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 24 octombrie 2000, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”Ulterior, prin Legea nr. 519 din 9 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 17 octombrie 2001, a fost respinsă Ordonanţa Guvernului nr. 55 din 24 august 1999 (abrogată anterior prin Legea nr. 409/2001), iar prin Legea nr. 514 din 9 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, a fost respinsă Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 25 din 30 martie 2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, care de asemenea fusese abrogată prin Legea nr. 409/2001. De asemenea, prin Legea nr. 643 din 16 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 3 decembrie 2001, a fost respinsă şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 166/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică externa, care şi ea fusese abrogată prin aceeaşi Lege nr. 409/2001.În aceste condiţii dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 nu pot constitui obiectul controlului de neconstituţionalitate, având în vedere ca, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională are competenţa de a decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare. În consecinţa, în temeiul dispoziţiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.Din analiza noului conţinut al reglementărilor cuprinse în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, ca urmare a aprobării sale cu modificări şi completări prin Legea nr. 409/2001, Curtea constata ca acesta diferă în mod substanţial de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999, abrogată, astfel că nu se poate considera ca aceste prevederi au fost preluate în noua reglementare.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moldova Tricotaje” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 3.606/2002 al Curţii de Apel Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește