DECIZIE nr. 35 din 29 ianuarie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curţii Supreme de Justiţie Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită amânarea judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale.Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de amânare a judecării cauzei ca fiind neîntemeiată.Curtea respinge cererea formulată de autorul excepţiei, considerând că este nejustificată amânarea cauzei în condiţiile în care în dosar s-a mai acordat un termen la cererea autorului excepţiei, în vederea angajării unui apărător.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, susţinând că textul de lege criticat nu contravine nici unei prevederi constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.908/2002, Curtea Supremă de Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Florian Lele, intimaţi inculpat în dosarul menţionat.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura prealabilă de informare a instanţei supreme în cauzele de strămutare, încalcă dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la apărare şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se întemeiază pe faptul că textul criticat, ce prevede că informaţiile cerute de preşedintele Curţii Supreme de Justiţie de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere ori, respectiv, de la Ministerul Justiţiei, atunci când Curtea Supremă de Justiţie este instanţa ierarhic superioară, sunt solicitate doar pentru lămurirea instanţei supreme, limitându-se accesul părţii interesate de a lua cunoştinţă de conţinutul acestor informaţii, este de natură a aduce atingere dreptului la apărare, precum şi dreptului la un proces echitabil.Curtea Supremă de Justiţie – Secţia penală consideră că excepţia este nefondată, deoarece informaţiile solicitate de Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, sunt cerute "pentru lămurirea instanţei", iar dispoziţiile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul constituţional la apărare. Aceste drepturi sunt garantate tocmai prin procedura de informare a instanţei, care îi permite să solicite informaţii pentru lămurirea sa, în vederea soluţionării corecte a cererii de strămutare. Informaţiile nu sunt accesibile părţilor, nefiind probe de admitere sau de respingere a cererii de strămutare şi nu privesc soluţionarea în fond a procesului penal.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că strămutarea este instituţia procesuală prin intermediul căreia competenţa teritorială normală este înlocuită cu o competenţă delegată în vederea unei mai bune administrări a justiţiei. Dreptul la apărare se realizează cu prilejul judecării în fond a cauzei şi în căile de atac. Soluţionarea cererii de strămutare nu presupune o judecare a fondului pricinii, iar informaţiile prealabile solicitate de Curtea Supremă de Justiţie nu au legătură cu infracţiunea săvârşită ori cu vinovăţia inculpatului, ci sunt necesare doar pentru lămurirea instanţei asupra motivelor care au stat la baza cererii de strămutare, constituind garanţii pentru imparţialitatea şi obiectivitatea instanţei în soluţionarea cauzei. În plus, conform prevederilor art. 58 şi 59 din Codul de procedură penală, părţile sunt încunoştinţate despre introducerea cererii de strămutare, despre termenul fixat pentru soluţionarea acesteia, cu menţiunea că părţile pot trimite memorii şi se pot prezenta în instanţă cu apărările necesare.Cu privire la contrarietatea art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Guvernul consideră că excepţia este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece dreptul la un proces echitabil se realizează cu ocazia examinării în fond a cauzei.Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că excepţia este neîntemeiată, întrucât părţile au posibilitatea să comunice Curţii Supreme de Justiţie date cu privire la soluţionarea cererii sau să le prezinte în instanţă pentru a-şi susţine cererile. Faptele asupra cărora urmează să se pronunţe instanţa competentă să soluţioneze cererea de strămutare nu ţin de pricina însăşi, ci de asigurarea condiţiilor cerute de lege pentru asigurarea obiectivităţii şi imparţialităţii în soluţionarea cauzei, condiţii care vizează toate părţile din proces, indiferent de calitatea lor procesuală. Informaţiile primite sunt apreciate de instanţă sub raportul concludenţei, obiectivităţii şi veridicităţii acestora, în funcţie de toate datele cauzei şi de informaţiile comunicate de părţi în cadrul dezbaterilor.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală faţă de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Avocatul Poporului arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece procedura strămutării este menită să asigure condiţiile unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie cere, pentru lămurirea instanţei, informaţii de la preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza a cărei strămutare se cere, comunicându-i totodată termenul fixat pentru judecarea cererii de strămutare."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, fără a prezenta argumente, că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Dreptul la apărare este garantat", precum şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă.Dispoziţiile legale privitoare la procedura de informare a Curţii Supreme de Justiţie, în vederea soluţionării cererii de strămutare a judecării cauzei penale, nu numai că nu aduc atingere dreptului la apărare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate să asigure condiţiile pentru exercitarea deplină a acestor drepturi, permiţând instanţei lămurirea asupra motivelor şi temeiniciei cererii de strămutare. Informaţiile obţinute în cadrul acestei proceduri nu privesc soluţionarea în fond a procesului penal, astfel încât faptul că nu sunt accesibile părţilor nu este de natură să aducă atingere drepturilor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.De altfel, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 82 din 8 martie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. 3 şi 4, art. 57 alin. 1 şi art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 iunie 2001, excepţie pe care a respins-o ca neîntemeiată. De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 237 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată tot de Alexandru Florian Lele, Curtea a subliniat că dispoziţiile art. 55-61 din Secţiunea a II-a cu denumirea „Strămutarea judecării cauzei penale” din Capitolul II, Titlul II (Competenţa) al Părţii generale a Codului de procedură penală, inclusiv textul contestat de autorul excepţiei, respectă normele care definesc un proces echitabil, precum şi principiul asigurării dreptului la apărare. În acest sens, Curtea a reţinut că strămutarea nu este o procedură de soluţionare în fond a procesului, ci constituie o procedură specială, de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de judecată, menită tocmai să asigure condiţiile unui proces echitabil, în care părţile să dispună de aceleaşi mijloace de apărare şi să aibă posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare în mod efectiv şi eficient. În cadrul acestei proceduri, exigenţele art. 24 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt îndeplinite, întrucât părţile au posibilitatea să comunice Curţii Supreme de Justiţie, în mod nemijlocit, informaţii şi dovezi cu privire la împrejurările procesului şi să îşi prezinte poziţia faţă de admisibilitatea şi temeinicia cererii de strămutare.Neexistând elemente noi de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii în această materie, considerentele şi soluţia acestor decizii rămân valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 4.908/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește