DECIZIE nr. 35 din 22 septembrie 2008

pentru a examina recursul în interesul legii, privind încadrarea juridică a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului



Dosar nr. 18/2008Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind încadrarea juridică a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru a fi admis în sensul de a se stabili că, în cazul dezmembrării sau incendierii unui cadavru pentru ascunderea infracţiunii de omor, săvârşită anterior, trebuie să se reţină atât infracţiunea de omor, cât şi infracţiunea de profanare de morminte, în concurs real.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar în legătură cu încadrarea juridică a faptei de omor urmate de dezmembrarea ori incendierea cadavrului în scopul ascunderii omorului.Astfel, unele instanţe au considerat că, într-un astfel de caz, nu se poate reţine şi existenţa infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal, în concurs cu infracţiunea de omor, deoarece inculpatul, prin dezmembrarea sau incendierea cadavrului, nu urmăreşte să aducă atingere ori să altereze sentimentul de respect faţă de morţi, ci doar să ascundă săvârşirea infracţiunii de omor.S-a considerat că, pentru existenţa infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal, în modalitatea distrugerii unui cadavru, ar fi necesar ca acţiunile materiale de degradare să fie comise cu intenţia de a leza sentimentul de respect datorat morţilor şi amintirii acestora.Ca atare, în această opinie s-a apreciat că dezmembrarea sau incendierea unui cadavru în scopul de a şterge urmele omorului săvârşit anterior nu constituie o activitate de profanare, deoarece lipseşte intenţia specifică laturii subiective ce caracterizează infracţiunea prevăzută la art. 319 din Codul penal.Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, în astfel de cazuri, se impune să se reţină atât săvârşirea infracţiunii de omor, cât şi a infracţiunii de profanare de morminte, în concurs real.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.Prin art. 319 din Codul penal este incriminată "profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru".Din această formulare reiese că nu prezintă importanţă modul în care s-a ajuns la un cadavru care să facă obiectul profanării la care se referă textul de lege menţionat. De aceea, în cazul în care acţiunea de ucidere este urmată de o a doua faptă, de profanare a cadavrului, aceste două fapte distincte, succesive, trebuie să primească haina juridică firească fiecăreia, corespunzătoare infracţiunii de omor în forma în care a fost săvârşită, precum şi infracţiunii de profanare de morminte, aflate în concurs real.Aşadar, în ipoteza în care un cadavru este dezmembrat sau incendiat ori distrus în alt mod în scopul ascunderii infracţiunii de omor săvârşite anterior, s-au săvârşit două infracţiuni concurente, în sensul prevederilor art. 33 lit. a) din Codul penal.De altfel, este de observat că, în acest sens, prin textul de lege enunţat, reglementându-se concursul real de infracţiuni, se prevede că există concurs de infracţiuni "când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele […] chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni".Infracţiunea prevăzută la art. 319 din Codul penal se săvârşeşte într-adevăr cu intenţie, însă, în ambele modalităţi, atât cu intenţie directă, când se doreşte lezarea sentimentului de respect datorat morţilor şi amintirii acestora, cât şi cu intenţie indirectă, atunci când autorul nu urmăreşte şi nu doreşte să aducă atingere sentimentului de respect datorat morţilor, ci doar acceptă producerea unei asemenea urmări ca efect al acţiunii sale de ascundere a omorului prin supunerea cadavrului acţiunii de distrugere.Or, în acest context, existenţa infracţiunii de profanare nu este subordonată vreunui scop, iar dacă totuşi se constată că s-a acţionat cu un eventual scop ori mobil, acestea nu pot fi avute în vedere decât în procesul de individualizare a pedepsei.În raport cu aceste caracteristici este deci mai periculoasă şi necesită un tratament sancţionator mai sever fapta de profanare prin care s-a urmărit şi s-a dorit ultragierea sentimentului de pietate decât aceea de profanare săvârşită doar cu prevederea rezultatului ultragiului, dar fără a se dori un asemenea rezultat care a fost numai acceptat.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea acestuia, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În ipoteza în care obiectul material al infracţiunii de profanare de morminte prevăzute la art. 319 din Codul penal este un cadavru, iar inculpatul, prin dezmembrarea ori incendierea cadavrului, urmăreşte ascunderea faptei de omor comise anterior, se vor reţine în concurs real infracţiunea de omor şi infracţiunea de profanare de morminte.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2008.PREŞEDINTELEÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Victoria Maftei––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește