DECIZIE nr. 35 din 19 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mirpan Prod” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă. Referitor la dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă, întrucât nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Mirpan Prod" – S.R.L. din Brăila cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva încheierii din 9 august 2005, pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 3.370/2005, având ca obiect instituirea sechestrului asigurător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că stabilirea de către instanţa de judecată a unui termen mai mic de 15 zile, considerat a fi necesar pentru pregătirea unei apărări temeinice şi pentru desfăşurarea unui proces echitabil, în condiţiile art. 21 din Constituţie, contravine dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. Dispoziţiile art. 592 din Codul de procedură civilă contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece partea citată înlăuntrul termenului prevăzut în ipoteza normei legale criticate nu are timpul necesar pentru a se apăra şi a beneficia de garanţiile unui proces echitabil.De asemenea, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale şi contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece conferă instanţei judecătoreşti, în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, posibilitatea de a cenzura sesizarea Curţii Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate.Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, cu privire la art. 592 din Codul de procedură civilă, arată că, în concret, critica de neconstituţionalitate vizează formularea "Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor", care în opinia autorului excepţiei încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil. Instanţa arată că reglementarea criticată reprezintă o normă de procedură care este guvernată de imperativul celerităţii, fără ca dispoziţia instanţei să aibă însă autoritate de lucru judecat pe fondul cauzei. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementările interne privind soluţionarea cu celeritate sau cu caracter de urgenţă a unei cauze nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau dreptul la apărare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei şi, ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că dispoziţiile art. 592 din Codul de procedură civilă nu introduc nici o discriminare sau privilegii între cetăţeni, în susţinerea acestui punct de vedere invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/2005. De asemenea, arată că nu sunt încălcate nici prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil fiind interpretate de instanţa de contencios constituţional prin prisma Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Guvernul arată că textul invocat nu este determinant în judecarea şi soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibilă.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 din Codul de procedură civilă faţă de art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, în susţinerea acestui punct de vedere invocând Decizia Curţii Constituţionale nr. 166/2005.Cât priveşte neconstituţionalitatea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, faţă de aceleaşi prevederi constituţionale mai sus amintite, Avocatul Poporului arată că aceste dispoziţii nu încalcă sub nici un aspect dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât instituirea cazurilor de inadmisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate nu contravine Legii fundamentale şi nu este de natură să conducă la ideea că, prin aceasta, instanţa care judecă fondul se substituie, sub acoperirea unei dispoziţii legale, Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 592 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 218 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, şi cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 592 din Codul de procedură civilă: "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care judecă procesul.Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.Dispoziţiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului.Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor.";– Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.”Din examinarea notelor scrise depuse la dosar, Curtea constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 592 din Codul de procedură civilă, critica de neconstituţionalitate vizează, în concret, numai alin. 2 al acestui articol, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 146 lit. d) referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale, precum şi pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în esenţă, pentru motive similare celor din prezenta cauză.Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, Curtea a reţinut că legiuitorul a instituit în materia măsurilor asigurătorii, potrivit competenţei sale constituţionale, o procedură derogatorie de la dreptul comun, fără a se putea reţine însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituţional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoaşterea posibilităţii exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii de soluţionare a cererii de sechestru asigurător.Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 21 şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că în jurisprudenţa sa constantă, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că, în anumite proceduri speciale, aşa cum este şi aceea a măsurilor asigurătorii, se impune soluţionarea cauzelor cu celeritate. Aşa fiind, instituirea unui termen reprezintă o măsură pentru asigurarea soluţionării cu celeritate a cauzelor şi a respectării prevederilor constituţionale referitoare la un proces echitabil. În plus, textul de lege criticat este o normă de procedură, conformă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.De asemenea, Curtea Constituţională a decis în mod constant că nu este contrară principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, iar regula cuprinsă în textul atacat se aplică oricărei persoane aflate în ipoteza descrisă de acesta. Ca atare, nu se poate reţine nici încălcarea art. 16 din Constituţie.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia art. 29 alin (6) din Legea nr. 47/1992 conferă instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate posibilitatea de a cenzura cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, îngrădind astfel exercitarea controlului de constituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mirpan Prod” – S.R.L. din Brăila în Dosarul nr. 2.535/C+MF/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește