DECIZIE nr. 349 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Man în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curţii faptul că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei note scrise prin care susţine admiterea excepţiei.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă. Arată, în acest sens, că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, nu motivează excepţia pe temeiuri de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale atacate şi urmăreşte, în realitate, completarea acestora, operaţiune ce excedează însă competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.396/30/2006, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Maria Man într-o cauză având ca obiect o contestaţie la titlu şi la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele legale criticate, care privesc executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au admis acţiuni formulate în condiţiile Legii contenciosului administrativ, "sunt cel puţin confuze şi permit interpretări arbitrare" şi "expun reprezentantul ales unor presiuni nejustificate din partea puterii judecătoreşti, întrucât legea nu prevede explicit procedura de soluţionare a contestaţiilor aduse la cunoştinţa primarului", fiind astfel în contradicţie cu art. 1 alin. (4) şi cu art. 52 din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, respectiv la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Autorul excepţiei apreciază că "reclamantul ar trebui să aibă dreptul la despăgubirile ce i se cuvin şi la reconstituirea în integralitate a drepturilor lezate, însă nu ar trebui ca acesta să poată solicita penalităţi în cuantum fix împotriva conducătorului autorităţii publice". În opinia sa, "penalitatea pentru întârzierea în executarea hotărârilor contencioase ar trebui să cadă în obligaţia Ministerului Public, iar acesta ar trebui să dispună de mecanisme instituţionale arbitrale pentru cercetarea cauză-efect (…)", întrucât "orice acţiune în sistem care se soluţionează în favoarea reclamantului înseamnă o perturbare a ordinii de drept în interiorul sistemului administrativ".Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece autorul nu precizează în mod concret textul constituţional pretins a fi încălcat, singura sa apreciere asupra dispoziţiilor legale criticate fiind de natură subiectivă.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională nu este competentă ca prin decizia sa să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului, aşa cum pretinde autorul excepţiei. În plus, apreciază că textele de lege criticate nu contravin principiului liberului acces la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza procedurile, în formele şi în modalităţile instituite de lege. Pe de altă parte, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti reprezintă o problemă de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate reglementa reguli speciale de procedură. Or, dispoziţiile art. 24 şi ale art. 25 din Legea nr. 554/2004 reglementează măsuri energice, atât de natură civilă, cât şi penală, prin care să se asigure realizarea efectivă a dreptului recunoscut şi restabilit prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată de instanţa de contencios administrativ.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Menţionează, pe de o parte, că excepţia de neconstituţionalitate nu este motivată, contrar art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar, pe de altă parte, că autorul acesteia urmăreşte, în realitate, completarea textelor de lege atacate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În plus, precizează că în speţă se pune în discuţie modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, ceea ce, de asemenea, depăşeşte sfera atribuţiilor instanţei de contencios constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 24 şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. În realitate, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din legea menţionată, astfel că asupra acestora Curtea se va pronunţa. Textele legale atacate au următorul cuprins:– Art. 24 – Obligaţia executării: "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.";– Art. 25 – Instanţa de executare: "(1) Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor.(2) Cererea prevăzută la alin. (1) este scutită de taxa de timbru. … (3) Hotărârea pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. … (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea în executare a hotărârilor instanţelor de contencios administrativ date pentru soluţionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative." … În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine contrarietatea textelor legale citate faţă de prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, şi ale art. 52 din aceasta, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate întrucât nu i se pare "corect să ceară penalizarea primarului (…) pentru întârzierea în punerea în aplicare (a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile învestite cu titlu executoriu), câtă vreme dispoziţiile legale în materie sunt cel puţin confuze şi permit interpretări arbitrare". Consideră aşadar că penalităţile de întârziere reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu ar trebui să se aplice conducătorului autorităţii publice parte în litigiu, iar sancţiunea şi despăgubirile să nu se acorde în urma cererii exprese a reclamantului, aşa cum prevede art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, pentru că astfel se perturbă activitatea internă a autorităţii publice şi se pot crea conflicte între colegi.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că autorul excepţiei formulează aprecieri de natură subiectivă referitoare la textele de lege pretins neconstituţionale şi nu relevă niciun fel de contradicţie între acestea şi o normă fundamentală. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este în realitate nemotivată şi urmăreşte aspecte privind modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pe de o parte, indicarea principiului separaţiei puterilor în stat, statuat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu echivalează cu un argument de drept, susţinut în favoarea admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, acest principiu fundamental nu are incidenţă în cauză. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei ar dori ca textele legale criticate să conţină alte reglementări, care să nu prevadă sancţionarea conducătorului autorităţii publice cu amendă pentru neexecutarea hotărârii definitive şi irevocabile în termenul prevăzut de lege, iar, pe de altă parte, nu reclamantul să fie cel care să solicite în faţa instanţei executarea acestei sancţiuni şi acordarea despăgubirilor legale. Or, aceste susţineri pretind în realitate completarea textului criticat ca fiind neconstituţional în sensul dorit de autorul excepţiei, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale şi nu poate fi reţinut. De altfel, Curtea remarcă lipsa legăturii între obiectul cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate – contestaţie la titlu şi la executare – şi soluţionarea excepţiei, întrucât prevederile legale criticate privesc conducătorul autorităţii publice, şi nu autorul excepţiei, care are altă calitate în cadrul unităţii administrativ-teritoriale şi care este parte adversă în procesul din faţa instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi ale art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Maria Man în Dosarul nr. 1.396/30/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește