DECIZIE nr. 348 din 21 septembrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorDoina Suliman – magistrat asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 şi art. 385^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Virgil Păun în Dosarul nr. 341/2004 al Tribunalului Dâmboviţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respinge a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 341/2004, Tribunalul Dâmboviţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 şi art. 385^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Virgil Păun în cadrul judecării recursului declarat într-o cauză penală ce are ca obiect infracţiunile prevăzute de art. 205 şi 206 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi 206 din Codul penal, prin eliminarea apelului, prevăzându-se o singură cale de atac şi numai două grade de jurisdicţie, este îngrădit accesul la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, republicată, fiind lezat, totodată, şi dreptul la apărare, garantat de art. 24 din Constituţie.Tribunalul Dâmboviţa consideră că excepţia ridicată este nefondată, deoarece "liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti". Liberul acces la justiţie impune asigurarea posibilităţii, pentru toţi cei interesaţi, de a utiliza procedurile în formele şi modalităţile instituite de lege, astfel încât tribunalul consideră că "prin neprevederea ambelor căi ordinare de atac, apelul şi recursul, ci doar a recursului, părţile nu sunt prejudiciate în nici un fel".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este întemeiată, întrucât "condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenţa plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialităţii procesului penal", iar această reglementare constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, se poate face numai prin lege, ca şi gradele de jurisdicţie ori căile de atac ce pot fi exercitate în diferite situaţii. De asemenea, arată că "opţiunea legislativă în reglementarea căilor de atac nu creează nici un privilegiu ori vreo discriminare, întrucât stabilirea lor se întemeiază pe natura infracţiunilor care constituie obiectul procesului penal, iar drepturile procesuale ale părţilor sunt respectate pe deplin".Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 150/1998, consideră că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale prin raportare atât la prevederile constituţionale ale art. 21, cât şi la cele ale art. 24. Arată că, prin reglementarea unor excepţii de la principiul triplului grad de jurisdicţie, "nu se încalcă dreptul persoanei interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Existenţa mai multor grade de jurisdicţie nu este impusă nici de criteriile unui proces echitabil. Textele legale supuse controlului de constituţionalitate nu îngrădesc nici exerciţiul dreptului la apărare".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise depuse de autorul excepţiei, rezultă că textul de lege care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este indicat greşit, fiind vorba în realitate de art. 279 alin. 2 lit. a) şi de art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea urmând să se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege care au următorul cuprins:– Art. 279 alin. 2 lit. a): "Plângerea prealabilă se adresează:a) instanţei de judecată, în cazul infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 şi 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui. … Aceste prevederi se aplică şi în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193, 205 şi 206 din Codul penal, săvârşite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;";– Art. 385^1 alin. 1 lit. a): "Pot fi atacate cu recurs: a) sentinţele pronunţate de judecătorii în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte cazuri prevăzute de lege;"În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii legale sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că pentru sentinţele pronunţate de judecătorii, în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum şi în alte situaţii stabilite expres de lege, legiuitorul a instituit o singură cale ordinară de atac, şi anume recursul.Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat în numeroase cazuri în sensul că nici o prevedere constituţională sau reglementare internaţională nu stabileşte în câte grade de jurisdicţie trebuie soluţionat procesul penal, având ca obiect diferite infracţiuni şi ca subiecţi persoane cu calităţi deosebite.Normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac, constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, se poate face numai prin lege. Legea procesual penală promovează, ca regulă generală, judecarea procesului penal în trei grade de jurisdicţie: prima instanţă, apel şi recurs. În acelaşi timp, pentru anumite cazuri speciale, determinate de natura infracţiunilor care constituie obiectul procesului penal ori de calitatea făptuitorului, legea prevede, cu deplină justificare constituţională, ca excepţie, şi existenţa doar a două grade de jurisdicţie: primă instanţă şi recurs.Reglementarea doar a unei singure căi ordinare de atac nu este de natură să îngrădească dreptul de acces liber la justiţie. Persoanele interesate se pot adresa atât primei instanţe, cât şi celei de recurs, cu orice cerere procedurală prevăzută de lege, indiferent de numărul gradelor de jurisdicţie. Părţile îşi pot exercita dreptul la apărare în tot cursul procesului penal, inclusiv în faza de urmărire penală, în primă instanţă ori în calea de atac.Cu privire la aspectele de constituţionalitate a art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, care reglementează instituţia plângerii prealabile, ca o condiţie cerută în anumite cazuri de declanşare a acţiunii penale, se constată că nu au relevanţă în cauză. Referirea la aceste prevederi în art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a fost determinată de motive de tehnică legislativă, constituind un text de trimitere.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 lit. a) şi ale art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Virgil Păun în Dosarul nr. 341/2004 al Tribunalului Dâmboviţa.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește