DECIZIE nr. 348 din 18 septembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 6, 8, 9, 10 şi ale art. 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ager Business Tech” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.079/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei şi partea Societatea Comercială "Omnico" – S.R.L. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 251C/2003 şi nr. 295C/2003. La apelul nominal în aceste dosare se constată, de asemenea, lipsa părţilor, Petre Sipciu şi Ştefan Romeu Simionescu, respectiv Societatea Comercială "Fabi Mod" – S.R.L. din Constanţa şi Societatea Comercială "Maximilian Shoes" – S.R.L. din Timişoara, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în discuţie problema conexării celor trei cauze, având în vedere că în toate aceste dosare obiectul excepţiei de neconstituţionalitate poartă asupra aceluiaşi act normativ.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 295C/2003 şi nr. 251C/2003 la Dosarul nr. 225C/2003.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă în privinţa art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi ca fiind neîntemeiată în privinţa celorlalte articole criticate de autorii excepţiei. Arată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) au fost abrogate expres prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, iar asupra celorlalte prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, constatând că acele texte sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 21.079/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale art. 8 şi 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ager Business Tech” – S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o cerere pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată.Prin Încheierea din 21 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 281/2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Petre Sipciu într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinţe de respingere a cererii în anulare.Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 4.308/COM/2003, Tribunalul Timiş – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată prin cererea în anulare de Societatea Comercială „Fabi Mod” – S.R.L. din Constanţa.În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin, în esenţă, următoarele:– dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, întrucât posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea constituţională a dreptului de proprietate;– dispoziţiile art. 1 alin. (2) contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, deoarece prevăd actualizarea majorărilor şi penalităţilor cu rata inflaţiei, indiferent dacă prin cererea creditorului s-a solicitat sau nu acest lucru;– dispoziţiile art. 6 alin. (4) contravin prevederilor art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, având în vedere că înmânarea de îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a se administra orice probe;– dispoziţiile art. 8 alin. (1) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (3) din Constituţie, întrucât de face trimitere la exercitarea unei căi de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stătătoare, care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare, precum şi limitele în care poate fi atacată ordonanţa emisă de judecător;– dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 125 alin. (3) din Constituţie, întrucât nu exclud posibilitatea formulării contestaţiei la executare alternativ, simultan sau ulterior cererii în anulare;– dispoziţiile art. 11^1 , care prevăd că hotărârile date în baza ordonanţei nu au autoritate de lucru judecat între părţi, nu sunt corelate cu reglementările din Codul de procedură civilă şi din Codul civil. Debitorul nu îşi poate exercita dreptul la apărare până la începerea executării silite, când pentru a putea cere suspendarea executării, pe calea contestaţiei la executare, va trebui să depună, pe lângă plata taxei de timbru, şi o importantă cauţiune, fapt ce îngrădeşte accesul la justiţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece prin procedura specială, reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu sunt încălcate principiile şi drepturile consacrate de Constituţie, iar alături de această procedură specială există un „ansamblu de instituţii procedurale la care părţile pot apela, de la caz la caz: acţiunea de drept comun, contestaţia la executare etc”. Invocă şi jurisprudenţa constantă în acest sens a Curţii Constituţionale, exemplificată cu deciziile nr. 30/2003, nr. 109/2003 sau nr. 162/2003.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 „instituie o procedură sumară, aşa încât examinarea justeţei pretenţiilor deduse judecăţii se realizează într-o anumită măsură doar sub aspect formal, fără posibilitatea administrării de probatorii pertinente şi utile cauzei, totodată, unele prevederi din acest act normativ venind în contradicţie cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale Codului civil sau cu prevederile constituţionale care garantează dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie”.Tribunalul Timiş – Secţia comercială, contrar dispoziţiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, cu privire la Dosarul nr. 251C/2003 s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că nici una dintre dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 nu este contrară prevederilor constituţionale. Reglementarea criticată a fost elaborată pentru a oferi creditorilor o procedură rapidă şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionării litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încălca anumite drepturi consacrate constituţional.Avocatul Poporului arată că prin dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi ale art. 6 din ordonanţă nu se încalcă dreptul la apărare, deoarece aceste texte nu conţin nici o dispoziţie expresă de limitare a mijloacelor de probă, urmând a se aplică dreptul comun în materie, după cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 109/2003. Cerinţa depunerii cauţiunii prevăzute de art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care rezultă din art. 10 alin. (2) din ordonanţă, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, drept al cărui exerciţiu poate fi supus şi unor condiţionări, în conformitate cu cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 8/2003. De asemenea, nu se poate reţine, pentru aceleaşi motive, nici neconformitatea dispoziţiilor art. 4, 6 şi 10 din ordonanţă cu normele internaţionale privitoare la un proces echitabil. Autorii excepţiei nu indică textele din Constituţie cu care ar fi în neconcordanţă art. 8, 9 şi 11^1 din ordonanţă, în această privinţă excepţia fiind nemotivată. În concluzie, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4, 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iunie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:– Art. 1. – "(1) Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin. (1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective."; … – Art. 4. – "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii. … (4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."; … – Art. 6. – "(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1) constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată." … (3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor. … (4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va comunică fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire."; … – Art. 8. – "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în prima instanţă. … (3) Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constată propria competenţă, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2). … (4) Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător. … (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. Recursul se judecă în termen de 30 de zile."; … – Art. 9. – "(1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.(2) La cererea creditorului ordonanţa prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului."; … – Art. 10. – "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă."(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."; … – Art. 11^1. – "(1) Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător." … Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale şi reglementări internaţionale:– Art. 21. – "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime."(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 135 alin. (1) şi (6): (1) Statul ocroteşte proprietatea." […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."; … – Art. 6 pct. 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, conform căreia: „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi conţinutul dispoziţiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale şi reglementările internaţionale invocate, Curtea reţine următoarele:I. Alineatul (1) al art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a fost expres abrogat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 804 din 5 noiembrie 2002. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia ridicată este inadmisibilă, situaţie în care, conform prevederilor alin. (6) al aceluiaşi articol, instanţa judecătorească trebuia să o respingă printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.II. Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţă, această procedură se aplică doar în cazul „creanţelor certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege […]”. Întrucât ordonanţa cu somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.Art. 8 din ordonanţă nu prevede nici o limitare a probelor şi a condiţiilor de administrare a acestora în cadrul judecării acţiunii în anulare, neîngrădind exerciţiul dreptului la apărare. Modul în care instanţele judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Împotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă conform normelor dreptului comun.Învestirea cu formulă executorie a ordonanţei cu somaţia de plată nu încalcă nici o prevedere constituţională, aplicându-se regula potrivit căreia numai hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile se învestesc cu formulă executorie. Potrivit art. 9 alin. (1) din ordonanţă, este irevocabilă ordonanţa împotriva căreia nu s-a introdus cerere în anulare, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţia în care cererea în anulare a fost respinsă prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.Curtea constată că este justificată limitarea formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la executare, dacă anterior s-a formulat cerere în anulare la a cărei judecată se puteau valorifica apărările de fond. De altfel, dispoziţiile art. 10 din ordonanţă nu sunt determinate în soluţionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu este contestaţie la executare.Ordonanţa cu somaţia de plată, emisă de judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă, are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 11^1 din ordonanţă exclude autoritatea lucrului judecat, „cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi”, tocmai în scopul de a da posibilitatea părţilor ca ulterior să îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun, eventualele pretenţii de altă natură, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.Dispoziţiile legale referitoare la depunerea cauţiunii, de asemenea, nu sunt determinate în soluţionarea cauzei, care nu are ca obiect contestaţia la executare.Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a constatat că Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările şi completările ulterioare, este constituţională atât în ansamblu, cât şi examinându-se separat dispoziţiile sale. În cauza de faţă neînvederându-se elemente noi, de natură a duce la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele anterioare se impun şi în prezenta cauză.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fabi Mod” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 4.308/COM/2003 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 4 alin. (2) şi (3), art. 6, 8, 9, 10 şi 11^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ager Business Tech” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.079/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, respectiv de Petre Sipciu, în Dosarul nr. 281/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește