DECIZIE nr. 347 din 30 septembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Fradis Alexandru împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 septembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a constatat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Fradis Alexandru, pentru următoarele motive:– necitarea la judecata în fond;– art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece, pe de o parte, încalcă Convenţia europeană a drepturilor omului cu privire la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil şi la egalitatea părţilor participante la proces, iar pe de altă parte, nu cuprinde un termen pentru exercitarea recursului în anulare.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivul de recurs privind necitarea recurentilor la judecata în fond este neîntemeiat. Art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede că, atunci când excepţia este vadit nefondata, soluţia se adoptă de completul de judecată, cu unanimitate de voturi, fără citarea părţilor. Legiuitorul a prevăzut însă şi garanţii pentru părţi: o atare soluţie poate fi pronunţată numai cu unanimitate de voturi, iar împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluţionează cu citarea părţilor şi a Ministerului Public. Rezultă ca dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt derogatorii de la dreptul comun. În acest sens sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 88/1995 şi nr. 96/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 26 octombrie 1995 şi nr. 274 din 24 noiembrie 1995.În legătură cu susţinerea ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă încalcă principiile părţilor participante la proces, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, s-a statuat ca: "…… prin anularea hotărârii irevocabile atacate, părţile sunt repuse în situaţia anterioară, deci în situaţia de egalitate". Rezultă ca exercitarea caii de atac a recursului în anulare nu favorizează nici una dintre părţi, ci urmăreşte anularea unei hotărâri date cu încălcarea unor principii esenţiale ale statului de drept. Pe cale de consecinţa, şi acest motiv de recurs este neîntemeiat.Cu privire la motivul de recurs referitor la art. 330^1 din Codul de procedură civilă, legat de inexistenta unui termen pentru exercitarea recursului în anulare, Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În ceste condiţii, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia atacată şi, pe fond, a se respinge excepţia, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul declarat de Fradis Alexandru şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 numai în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste dispoziţii, ca fiind lipsită de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 30 septembrie 1997.––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește