DECIZIE nr. 346 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Abaab Fethi în Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal este prezentă partea Anca Sigartău, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 24.406/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Abaab Fethi în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este consacrată aceasta de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, respectiv de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, întrucât au ca scop "blocarea exprimării în mod liber a conştiinţei şi opiniilor, denaturând relaţiile interumane prin aplicarea spectrului penal asupra oricărei conversaţii politice". Se arată totodată că prin noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 301/2004, insulta nu mai este prevăzută şi pedepsită ca infracţiune, iar calomnia are o definire mult diferită, în concordanţă cu normele europene.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale şi din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei. Se arată că prin incriminarea insultei şi calomniei nu se desfiinţează libertatea de exprimare, ca drept fundamental al omului, ci se restrânge doar exercitarea acestei libertăţi în limitele impuse de protecţia demnităţii, a vieţii particulare şi a propriei imagini a persoanei, drepturi şi libertăţi ocrotite deopotrivă de reglementările internaţionale la care face referire autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât, prin incriminarea insultei şi a calomniei, legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul şi în exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile şi libertăţile celorlalţi. Stabilirea prin lege a unor constrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilă cu libertatea de exprimare, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei şi a demnităţii persoanei. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 20, art. 30 alin. (1) din Constituţie şi nu aduc atingere prevederilor art. 19 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, având următorul cuprins:– Art. 205: "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.";– Art. 206: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 20: (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunică informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", precum şi cele ale art. 19 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, având următorul cuprins:– Art. 19: "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a căuta, de a primi şi de a răspândi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare.";– Art. 30: "Nici o prevedere a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru un stat, un grup sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act care să conducă la desfiinţarea drepturilor şi libertăţilor enunţate în prezenta Declaraţie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Curtea reţine că dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal, care incriminează şi sancţionează faptele de insultă şi calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu încalcă libertatea de exprimare, astfel cum este aceasta consfinţită de dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie, de cele ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Aceasta întrucât libertatea de exprimare impune respectarea cerinţei înscrise la art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine.Încriminarea infracţiunilor de insultă şi calomnie dă expresie, prin urmare, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzută de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, în concordanţă şi cu art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează posibilitatea limitării libertăţii de exprimare, după cum urmează: "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora […]."În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat în cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României faptul că dreptul prevăzut de art. 10 din Convenţie nu este absolut, exerciţiul libertăţii de exprimare comportând, potrivit paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, "îndatoriri şi responsabilităţi", care capătă o importanţă sporită atunci când există riscul de a se aduce atingere reputaţiei persoanelor, garantată şi ea de Convenţie, şi de a pune în pericol "drepturile altora".În ceea ce priveşte art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocat de asemenea în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acesta nu are incidenţă în cauză, întrucât vizează aspecte privind interpretarea dispoziţiilor Declaraţiei.Câtă vreme art. 205 şi 206 din Codul penal nu aduc nici o atingere dispoziţiilor cuprinse în actele internaţionale la care face referire autorul excepţiei de neconstituţionalitate în motivarea acesteia, nu poate fi reţinută nici pretinsa contradicţie dintre normele criticate şi prevederile art. 20 din Constituţie.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 205 şi 206 din Codul penal, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 32/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002, Decizia nr. 276/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, Decizia nr. 32/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 23 februarie 2005. Atât soluţia de respingere a excepţiei pronunţată cu aceste prilejuri, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Abaab Fethi în Dosarul nr. 24.406/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește