DECIZIE nr. 346 din 18 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prod Export Matca” – S.R.L. în Dosarul nr. 3.604/104/2007 al Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.604/104/2007, Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prod Export Matca” – S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea procedurii de insolvenţă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie. Se arată că prevederile legale „restrâng egalitatea în drepturi” dintre creditori şi debitori. Totodată, obligaţia creditorului de a depune o cauţiune reprezintă o garanţie ineficientă faţă de abuzul de drept al creditorului.Prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al liberului acces la justiţie, prin aceea că îl obligă pe debitor să conteste în termen de 10 zile starea de insolvenţă.Sunt încălcate şi dispoziţiile art. 44 şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, deoarece permit ca orice creditor să poată cere deschiderea procedurii insolvenţei pe baza unei simple prezumţii, în sensul că debitorul poate fi în stare de insolvenţă întrucât nu şi-a achitat o datorie într-un anumit termen.Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată că nu sunt încălcate niciunul din textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile legale criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 31 alin. (1): "(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:a) cuantumul şi temeiul creanţei; … b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; … c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; … d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare."; … – Art. 33: "(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. … (3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă. … (4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). … (5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. … (6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate. … (7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (1) referitor la economie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 33 alin. (2) care stabilesc că debitorul trebuie să conteste, sau să recunoască existenţa stării de insolvenţă în termen de 10 zile de la primirea copiei nu semnifică o restrângere a accesului la justiţie ori o discriminare a acestuia în raport cu alte părţi care, potrivit altor dispoziţii procedurale beneficiază de termene mai mari. Dispoziţiile legale menţionate, ca de altfel întreaga lege, prevăd o procedură simplificată, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile, ceea ce justifică termenele procedurale reglementate. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu restrâng accesul la justiţie al debitorului aflat în stare de insolvenţă.Prin Decizia nr. 381 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dreptul de proprietate privată prevăzut de art. 44 şi art. 135 din Constituţie nu este încălcat. S-a reţinut că procedura specială a insolvenţei nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor, precum şi de starea de insolvenţă reală a debitorului. Introducerea cererii nu determină automat deschiderea procedurii insolvenţei. Debitorul se poate apăra faţă de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil. El poate contesta şi dovedi inexistenţa stării de insolvenţă, iar dacă judecătorul-sindic va constata că nu este în insolvenţă va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestaţiei. Garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietăţii private, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protejarea concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie sunt deopotrivă valabile atât în privinţa apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât şi în privinţa promovării intereselor legitime ale creditorilor. În legătură cu acest aspect, Curtea a arătat că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce îl priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.Prin Decizia nr. 606 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 23 august 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006, precum şi prin alte decizii, Curtea a constatat că nu sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1)-(3).Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Prod Export Matca” – S.R.L. în Dosarul nr. 3.604/104/2007 al Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește