DECIZIE nr. 346 din 10 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Cabinetul Medical Individual Dr. Anca Maria Dobrin şi Anca Maria Dobrin în Dosarul nr. 24.866/215/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme textelor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 24.866/215/2007, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Excepţia a fost ridicată de Cabinetul Medical Individual Dr. Anca Maria Dobrin şi Anca Maria Dobrin cu prilejul soluţionării recursurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 16.438 din 12 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 24.866/216/2007.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, care reglementează răspunderea civilă a cadrelor medicale pentru prejudiciile produse din eroare pacientului sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie. Astfel, arată că eroarea nu presupune vinovăţie, ci o încălcare inconştientă, involuntară a normelor, împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei în dreptul penal. Mai mult, prin instituirea acestei forme de răspundere, se încalcă şi principiul separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care "legea se substituie puterii judecătoreşti". În acest sens, arată că doar instanţele de judecată pot aprecia şi stabili, pornind de la dreptul comun în materie, respectiv art. 998 din Codul civil, conţinutul condiţiilor ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.Tribunalul Dolj – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile Legii nr. 95/2006 prevăd expres cazurile în care poate fi angajată răspunderea personalului medical pentru malpraxis. Art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 nu instituie o răspundere civilă independentă de orice formă de vinovăţie care să ducă la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, instanţa fiind chemată să soluţioneze litigiile în cazurile de malpraxis. Cu atât mai mult, nu se poate vorbi despre încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituţie, mai ales că autorul excepţiei nici nu motivează această critică.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora „Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament”.Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor art. (1) alin. (3) şi (4) din Constituţie referitoare la demnitatea omului şi libera dezvoltare a personalităţii umane, respectiv la principiul separaţiei puterilor în stat.Examinând excepţia, Curtea constată că textul de lege criticat instituie răspunderea civilă a cadrelor medicale pentru malpraxis, respectiv pentru "neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţele medicale insuficiente în exercitarea profesiunii". Prin urmare, art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 condiţionează această formă de răspundere de atitudinea neadecvată a personalului medical care are ca urmare prejudicierea pacientului, chiar dacă nu poate fi imputată şi intenţia. Lipsa oricărei culpe a medicului este un factor care înlătură această răspundere, această situaţie fiind detaliată în cuprinsul art. 643 din aceeaşi lege. Aşadar, apare ca neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat ar avea ca efect antrenarea răspunderii civile a personalului medical pentru fapte în care nu poate fi reţinută culpa acestuia. Demnitatea şi libera dezvoltare a personalităţii umane, invocate de autor, nu pot avea ca semnificaţie exonerarea de răspundere pentru prejudiciile produse din culpă altor persoane.De asemenea, nici critica referitoare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat nu poate fi susţinută. Astfel, art. 676 din Legea nr. 95/2006 prevede că „Instanţa competentă să soluţioneze litigiile prevăzute în prezenta lege este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială a avut loc actul de malpraxis reclamat”. Aşadar, este evident că stabilirea existenţei unui caz de malpraxis, precum şi a răspunderii revine instanţei de judecată, care va analiza aspectele de fapt înfăţişate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 642 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Cabinetul Medical Individual Dr. Anca Maria Dobrin şi Anca Maria Dobrin în Dosarul nr. 24.866/215/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește