Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 31 decembrie 1997
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 din Codul de procedură civilă
Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Mandreanu Paul şi Mandreanu Ilie împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 septembrie 1997, în prezenta recurentilor, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 30 septembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Mandreanu Paul şi Mandreanu Ilie, pentru următoarele motive:– decizia de fond tratează cauzele global şi în principiu, nesocotind pe fond particularităţile cazului lor, şi anume faptul ca titlul statului se referă la un alt imobil decât cel la care ei au făcut dovada proprietăţii;– excepţia de neconstituţionalitate a fost soluţionată fără citarea părţilor, incalcandu-se dreptul la apărare şi regulile oralitatii, publicităţii şi contradictorialităţii;– s-au încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit cărora "orice persoană are dreptul la judecare în mod echitabil şi în mod public", şi ale art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie;– s-a încălcat principiul disponibilităţii procesului civil.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul declarat este nefondat, deoarece Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins.Curtea Constituţională examinează, potrivit competentei sale înscrise în art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, numai excepţiile de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe şi nicidecum legalitatea unei hotărâri pronunţate de către o instanţa judecătorească, care se rezolva de către instanţa care a fost sesizată cu recurs în anulare, în speta, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă. Prin decizia ce face obiectul recursului, Curtea a examinat conformitatea dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă cu Constituţia şi, referindu-se la Decizia Curţii Constituţionale nr. 73/1996, a constatat ca prevederile acestui text de lege sunt constituţionale.Decizia recurată s-a referit la Decizia nr. 73/1996, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii.Soluţionarea la judecarea în fond a excepţiei de neconstituţionalitate în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu contravine art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât liberul acces la justiţia constituţională este asigurat prin soluţionarea sesizării adresate Curţii Constituţionale, având în vedere motivele formulate în scris de către autorii excepţiei de neconstituţionalitate.De asemenea, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, părţile nemultumite având dreptul la recurs, a cărui soluţionare se face, în toate cazurile, cu citarea părţilor şi în şedinţa publică.Procedura prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 urmăreşte numai soluţionarea în prima instanţa a excepţiilor vadit nefondate, instituind în acest scop următoarele garanţii: pronunţarea deciziei cu unanimitate de voturi a judecătorilor ce alcătuiesc completul de judecată şi dreptul părţilor de a ataca decizia cu recurs, care, asa cum s-a arătat, se soluţionează în şedinţa publică şi cu citarea părţilor.Dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă, care îl indrituiesc pe procurorul general sa declare recurs în anulare, nu încalcă principiul disponibilităţii, deoarece titularul dreptului poate renunţa oricând la judecata sau la dreptul dedus judecării (art. 246 şi următoarele din Codul de procedură civilă) ori poate încheia o tranzacţie pentru a obţine o hotărâre de expedient (art. 271 din Codul de procedură civilă).Procurorul, care participa la procese în care reprezintă interesele generale ale societăţii, apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, el nu dispune de drepturile procesuale ce revin părţilor, ci acţionează în temeiul legii şi pentru asigurarea respectării acesteia, dar dreptul de a dispune de proces aparţine în ultima instanţa părţilor din proces.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Mandreanu Paul şi Mandreanu Ilie împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 30 septembrie 1997.––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-