DECIZIE nr. 345 din 3 aprilie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perami Com” – S.R.L. în Dosarul nr. 7.767/271/2006 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autoarea excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.767/271/2006, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perami Com” – S.R.L. în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, prin textul de lege criticat, legiuitorul acordă statului şi unităţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiată faţă de cea a celorlalte persoane de drept privat, particularizând situaţia când clădirile supuse impozitării aparţin statului sau unităţilor teritoriale, care, în calitate de proprietari, nu mai sunt obligate să plătească impozitul pe clădiri, întrucât acesta cade în sarcina titularilor dreptului de concesiune, folosinţă, administrare, după caz.Judecătoria Oradea consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale într-o materie similară.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, dispoziţiile art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificată prin Legea nr. 494 din 12 noiembrie 2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004, potrivit cărora „pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, impozitul pe clădiri reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz”.Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierea din 14 decembrie 2006, a intrat în vigoare, de la 1 ianuarie 2007, Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, care a modificat dispoziţiile legale criticate, acestea având în prezent următoarea redactare:– Art. 249 alin. (3): "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri."Întrucât, urmare modificării art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, subzistă soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei, în sensul reglementării unei sarcini fiscale stabilite similar impozitului pe clădiri, în sarcina persoanelor juridice prevăzute în ipoteza normei, Curtea urmează să se pronunţe asupra art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în noua redactare.Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (2) şi alin. (7) referitoare la egala ocrotire a proprietăţii private indiferent de titular, respectiv la sarcinile care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.Astfel, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, stabilirea, în condiţii similare impozitului pe clădiri, a taxei pe clădiri, ca sarcină fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă al clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, nu conferă statului şi unităţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiată faţă de celelalte persoane de drept privat, în contradicţie cu art. 44 alin. (2) şi (7) din Legea fundamentală.Aceasta întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 252 din 28 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000, din dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 139 alin. (1) „rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozite datorate bugetului de stat, precum şi cuantumul acestora. De aceea, numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective”. Aşa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale şi bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite şi taxe, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinită în cazul de faţă, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţă a clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între părţile interesate.Tot astfel, Curtea a stabilit, de principiu, că autorităţile publice – creditori bugetari – pot fi scutite de la plata unor impozite sau taxe, întrucât pentru a putea funcţiona sunt finanţate de la bugetul de stat, "iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget". În acest sens a statuat Curtea, de exemplu, prin Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu o motivare similară, invocată însă cu privire la dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care stabileau, înaintea modificării acestora prin Legea nr. 343/2006, că impozitul pe terenurile proprietate publică sau privată a statului şi unităţilor administrativ-teritoriale este în sarcina concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă. Cu acel prilej, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut, în legătură cu pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a principiului egalei ocrotiri a proprietăţii private, indiferent de titular, că „ocrotirea proprietăţii private nu se realizează prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice” (Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006).Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile mai sus menţionate sunt valabile şi în prezenta cauzăPentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perami Com” – SRL în Dosarul nr. 7.767/271/2006 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește