DECIZIE nr. 345 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Mihai Larco şi Teodora Larco în Dosarul nr. 2.570/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 824/2008 prin care Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 71 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.570/30/2008, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mihai Larco şi Teodora Larco într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ şi obligarea pârâţilor Municipiul Timişoara şi primarul municipiului Timişoara la emiterea unui nou act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat, care stabileşte interdicţia schimbării destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, aduce o atingere gravă dreptului de proprietate, limitând proprietarului posibilitatea de a da acelui teren destinaţia dorită.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând în acest sens Decizia nr. 824/2008 a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sunt constituţionale, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 824/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 22 octombrie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 71 alin. (1): "(1) Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, reducerea suprafeţelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin care proprietatea privată este garantată, iar dreptul de proprietate este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte fundamentale şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză.Astfel, prin Decizia nr. 824 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, şi Decizia nr. 1.416 din 17 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 10 februarie 2009, Curtea a constatat, pentru argumentele acolo reţinute, că textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În plus, cu acele prilejuri Curtea a mai arătat că eventualele circumstanţe specifice fiecărei speţe deduse judecăţii, în cadrul cărora sunt reclamate abuzuri cu consecinţe prejudiciabile pentru proprietarii terenurilor ce fac obiectul reglementării criticate, constituie exclusiv o problemă de fapt, asupra căreia urmează a se pronunţa instanţele judecătoreşti ordinare, Curtea Constituţională nefiind competentă a decide cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. Totodată, Curtea a mai reţinut că pentru lipsa de folosinţă a terenurilor proprietate privată amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute ca atare în documentaţiile de urbanism, proprietarii terenurilor sunt îndreptăţiţi să beneficieze de despăgubiri, deoarece nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu cauzat de interdicţia instituită prin lege să solicite autorităţilor administraţiei publice locale repararea pagubei produse, potrivit dispoziţiilor dreptului comun.Întrucât în cauza de faţă nu au apărut elemente noi faţă de cele asupra cărora Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa în materie, atât soluţia, cât şi argumentele ce au fundamentat deciziile la care s-a făcut referire se impun a fi menţinute.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, excepţie ridicată de Mihai Larco şi Teodora Larco în Dosarul nr. 2.570/30/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește