DECIZIE nr. 345 din 10 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din Bucureşti în dosarele nr. 13.954/299/2007 şi nr. 26.100/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 219D/2011 şi nr. 1.388D/2011.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 martie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 10 aprilie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.954/299/2007, şi Sentinţa civilă nr. 8.942/2011 din 11 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 26.100/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din Bucureşti în cauze având ca obiect anulare act.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte trecerea terenurilor proprietate publică către comisiile de fond funciar, deoarece reglementează modalitatea de transmitere a acestor terenuri, fără a face distincţie între terenurile aflate în proprietatea privată şi cele aflate în proprietatea publică a statului, de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile judeţene sau locale de fond funciar. În acest context, apreciază că prin reglementarea criticată au fost create premisele trecerii acestor terenuri către comisiile locale sau judeţene de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor persoane fizice, prin hotărâri ale Comisiei judeţene de fond funciar a municipiului Bucureşti. Arată că, în dispreţul legii, Comisia de fond funciar a municipiului Bucureşti, organism al administraţiei publice locale, fără personalitate juridică, a dispus prin hotărâre proprie de terenurile publice şi private aflate în administrarea/proprietatea Agenţiei Domeniilor Statului şi a decis predarea lor de la Agenţia Domeniilor Statului către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 Bucureşti.În final, precizează că, din coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publică cu prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, rezultă, fără tăgadă, că trecerea din domeniul public în domeniul privat al statului se face prin hotărâre a Guvernului, sub sancţiunea nulităţii absolute a oricărui act juridic încheiat cu încălcarea acestorproceduri.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu vizează o omisiune de reglementare, ci constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, autorul acesteia urmărind ca prevederile legale criticate să fie declarate neconstituţionale, în măsura în care privesc terenurile din domeniul public al statului. Totodată, arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, cu atât mai mult cu cât a dat naştere unei practici judiciare neunitare, ce a condus la pronunţarea Deciziei nr. 23/2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că aspectele ce ţin de interpretarea legii, semnalate de autorul excepţiei, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 sunt constituţionale. În acest sens, arată că, într-adevăr, trecerea unui bun proprietate publică se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel. Or, în cazul de faţă, Legea nr. 268/2001 instituie o derogare de la regimul general privind trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat, care nu este interzisă de Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 7 iunie 2001, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 549/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 17 octombrie 2002.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 3 alin. (3): "Terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale.”;– Art. 7 alin. (7): "Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin. (2) şi (4) referitoare la proprietatea publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează probleme de interpretare şi aplicare a reglementării legale criticate, în litigiul dedus judecăţii.Astfel, din motivarea autorului excepţiei, Curtea reţine că prevederile de lege criticate, care reglementează modalitatea de transmitere a terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile judeţene sau locale de fond funciar, sunt considerate a fi neconstituţionale, întrucât nu fac distincţie între terenurile aflate în proprietatea privată şi cele aflate în proprietatea publică a statului, precum şi datorită faptului că prin hotărârea emisă de Comisia judeţeană de fond funciar a municipiului Bucureşti s-a procedat la predarea unor terenuri cu destinaţie agricolă, aparţinând proprietăţii publice şi private a statului, aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, de la această instituţie de interes public către Comisia de fond funciar din cadrul sectorului 1 Bucureşti.Ca atare, Curtea observă că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textele de lege criticate ca atare, ci aplicarea acestora, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, fiind atributul instanţelor de judecată să aprecieze şi să decidă, în funcţie de datele specifice ale fiecărei speţe.Cu privire la modalitatea de trecere a terenurilor din domeniul public al statului în cel privat, precum şi la aplicarea neunitară a legislaţiei în materie de către instanţele de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit, prin Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, că o condiţie esenţială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul staţiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului în cel privat, operaţiune prin care aceste bunuri intră în circuitul civil, putând servi la restituirea dreptului de proprietate. Ca atare, instanţa supremă a reţinut că se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel.De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că nu se poate recunoaşte comisiei judeţene competenţa de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul staţiunilor de cercetare, comisia neputându-se substitui puterii executive în ceea ce priveşte competenţa exercitării atribuţiilor stabilite de Legea nr. 213/1998 . Constatarea trecerii terenurilor din domeniul public în domeniul privat prin hotărâre a comisiei judeţene reprezintă o operaţiune ulterioară, de confirmare şi atestare a dezafectării din domeniul public, în conformitate cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, prin hotărâre a Guvernului, întrucât un bun aflat în domeniul public de interes naţional nu poate fi lăsat la dispoziţia unei instituţii de interes judeţean.Comisia judeţeană poate doar să constate trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege, hotărârile sale neintrând în sfera noţiunii de lege.În acest context, Curtea constată că revine instanţei de judecată competente sarcina de a verifica dacă au fost respectate procedurile de dezafectare a terenurilor aflate în perimetrul staţiunilor, instituţiilor şi centrelor de cercetare ori al unităţilor de învăţământ de profil agricol sau silvic, precum şi modalitatea de trecere a acestora din domeniul public al statului în cel privat, şi nu instanţei de contencios constituţional, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (3) şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa din Bucureşti în dosarele nr. 13.954/299/2007 şi nr. 26.100/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora*OPINIE SEPARATĂSocotim că excepţiile de neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 219D/2011 şi 1.388D/2011 trebuiau admise pentru următoarele considerente:Textele de lege criticate din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului prevăd în art. 3 alin. (3) că: „terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, se transmit, la cererea comisiilor judeţene, comisiilor locale”, iar în art. 7 alin. (7) că: „Agenţia Domeniilor Statului, împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, va inventaria terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi le va preda pe bază de protocol comisiilor locale, în vederea eliberării titlurilor de proprietate şi punerii în posesie a celor îndreptăţiţi.”Dintru început, dorim să arătăm că, fără a fi probleme de constituţionalitate, prevederile invocate nu răspund exigenţelor unor reglementări legale, unii termeni nefiind folosiţi în înţelesul lor juridic.Astfel, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri nu se poate face către comisiile locale sau judeţene, ele având doar rolul de a hotărî cu privire la respectarea condiţiilor de către cei îndreptăţiţi a li se reconstitui sau constitui dreptul de proprietate, concretizate la nivel judeţean, prin emiterea titlurilor de proprietate.De asemenea, obligaţia de predare, aşa cum este reglementată în texte, nu este o obligaţie "de a da", în sensul transmiterii dreptului de proprietate, ci o obligaţie "de a face", ce presupune încheierea unui protocol între Agenţia Domeniilor Statului şi comisiile de fond funciar, cu privire la punerea în posesie a celor îndreptăţiţi.Trecând la probleme de neconstituţionalitate, autorul excepţiei, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, invocă încălcarea art. 136 alin. (2) şi (4) din Constituţie referitoare la proprietatea publică, dispoziţii reflectate în prevederile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (actualmente Legea privind bunurile proprietate publică).Precizăm că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dar alin. (2) şi (3) au rămas în vigoare şi prevăd că „trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel”, iar „hotărârea de trecere a bunurilor în domeniul privat poate fi atacată în condiţiile art. 8 alin. (2)”.În opinia autorului, neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate decurge din modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului către comisiile judeţene sau locale de dreptul funciar, fără a face distincţie între terenurile aflate în proprietatea privată şi cele aflate în proprietatea publică a statului. Acest aspect a făcut posibilă trecerea unor terenuri proprietate publică către Comisia de fond funciar a sectorului 1 Bucureşti, care a reconstituit dreptul de proprietate, pe alte amplasamente decât cele iniţiale, şi a emis titluri de proprietate unor persoane fizice, deşi bunurile proprietate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, sunt inalienabile.Analizând excepţia, se constată că, potrivit art. 8 din Legea nr. 268/2001, terenurile agricole aparţinând proprietăţii publice a statului sunt concesionate institutelor sau staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, universităţilor şi unităţilor de învăţământ agricol şi silvice, companiilor sau societăţilor naţionale, în scopul realizării obiectivelor cercetării.De asemenea, în anexa la Legea nr. 213/1998, ce cuprinde lista cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, la pct. 5, se precizează că fac parte din acesta, printre altele, şi terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice şi ale unităţilor de învăţământ agricol şi silvic, destinate cercetării şi producerii de seminţe, de material săditor din categoriile biologice superioare şi de animale de rasă.Prin legile fondului funciar, în special prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, se reglementează posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, cu condiţia însă ca acestea să fie libere, şi prin art. 9 alin. (1) s-a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe terenurile aflate în administrarea institutelor, centrelor şi staţiunilor de cercetare, precizându-se că: „Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele şi staţiunile de cercetare, destinate cercetării şi producerii de seminţe, de material săditor din categorii biologice superioare şi de animale de rasă, rămân în administrarea acestora, cu excepţia terenurilor agricole preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire. Terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti».”Deşi Legea nr. 1/2000 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, aprobată ulterior prin Legea nr. 400/2002, s-a păstrat prevederea că terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetare destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi cele pentru creşterea de animale de rasă, precum şi cele administrate de unităţile de învăţământ cu profil agricol sau silvic aparţin tot proprietăţii publice a statului.Prin art. I pct. 14 şi 15 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 au fost modificate şi completate prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2000, în sensul că legiuitorul a instituit posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea foştilor proprietari pe vechiul amplasament şi în ceea ce priveşte terenurile din perimetrele staţiunilor, institutelor şi centrelor de cercetare, specificând că în proprietatea statului şi în administrarea acestor institute urmau să rămână numai terenurile destinate cercetării şi producerii de seminţe, de material săditor din categoriile biologice superioare şi de animale de rasă, ipoteză în care se află Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.De asemenea, prin Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut ca persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deţinute de institutele şi staţiunile de cercetare, în condiţiile legii, să li se atribuie terenuri în natură, din proprietatea privată a statului, iar în situaţia în care acestea sunt insuficiente să poată fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din proprietatea publică a statului.Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 : „Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se dispune altfel.”Ca atare, schimbarea regimului juridic al bunurilor din proprietatea publică a statului în cel al proprietăţii private a acestuia se face, potrivit legii, prin hotărâre a Guvernului.În acest sens este şi Decizia nr. 23 din 17 octombrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 8 noiembrie 2011, prin care s-a statuat că „se impune îndeplinirea cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care stipulează că trecerea din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărâre a Guvernului, dacă prin Constituţie sau prin lege nu se prevede altfel”.Niciuna dintre legile fondului funciar nu prevede o situaţie derogatorie, în sensul că trecerea imobilelor din proprietatea publică în cea privată să se realizeze altfel decât potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu atât mai mult printr-un protocol încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi comisiile de fond funciar. Comisiile judeţene pot doar să constate trecerea terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea privată a acestuia, după parcurgerea procedurii expres prevăzute de lege.S-ar putea obiecta faptul că art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 prevede că „în situaţia în care suprafeţele proprietate privată a statului sunt insuficiente, acestea pot fi suplimentate cu suprafeţe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condiţiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri”.Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 şi a celor ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 rezultă că referirea din art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 la noţiunea „în condiţiile legii” trebuie raportată la dispoziţiile-cadru ale Legii nr. 213/1998 şi, prin urmare, la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publică în proprietatea privată a statului prin hotărâre a Guvernului.Faptul că legiuitorul, prin modificarea prevederilor Legii nr. 247/2005, nu a înţeles să deroge de la procedura stabilită prin Legea nr. 213/1998 rezultă şi din intervenţia ulterioară a acestuia, astfel că prin art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare se stipulează că: „Este interzisă trecerea terenurilor aflate în administrarea unităţilor şi instituţiilor de cercetare-dezvoltare, indispensabile cercetării, din domeniul public al statului în domeniul privat al statului, prin hotărâre a comisiei locale, a comisiei judeţene, respectiv a Comisiei de fond funciar a municipiului Bucureşti.”Aşa fiind, apreciem că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, având în vedere că, în speţă, modalitatea de trecere a terenurilor proprietate publică, aflate în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, s-a realizat pe baza unui protocol încheiat între Agenţia Domeniilor Statului şi Comisia locală de aplicare a fondului funciar a sectorului 1 Bucureşti, acestea păstrându-şi în continuare regimul juridic de proprietate publică.Judecător,prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește