DECIZIE nr. 344 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Nicolae Teodor Moldovan şi Monica-Teodora Moldovan în Dosarul nr. 4.108/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.108/2004, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Teodor Moldovan şi Monica-Teodora Moldovan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine în esenţă că prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată, deoarece prevăd posibilitatea menţinerii valabilităţii actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, dacă acestea au fost încheiate cu bună-credinţă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că exceptarea de la sancţiunea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dacă acestea au fost încheiate cu bună-credinţă, respectiv cu respectarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării lor, nu constituie o încălcare a principiului constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată. Se mai arată că aceste prevederi legale "consacră expres, într-un domeniu particular (…), principiul aparenţei în drept, principiu de drept civil cu aplicaţie generală în materia înstrăinărilor imobiliare cu titlu oneros operate de un neproprietar, prin care, pe consideraţiuni de echitate şi utilitate socială, se salvgardează drepturile terţului dobânditor de bună-credinţă în dauna adevăratului proprietar (…)", care are însă un drept de despăgubire.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reprezintă o aplicare a principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private „din perspectiva proprietarului care a dobândit imobilul prin cumpărare de la stat, în baza legii în vigoare la data respectivă şi cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia”, fiind, deci, de bună-credinţă la momentul cumpărării. În ceea ce priveşte prevederile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Guvernul apreciază că această prevedere legală consacră regula generală în materia nulităţii absolute, care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic nu au fost respectate dispoziţii legale imperative, astfel încât excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că prevederile legale criticate reglementează validitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil sau cu titlu valabil, dacă au fost încheiate cu bună-credinţă, respectiv în conformitate cu dispoziţiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, fără să aducă atingere principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private. Se mai arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că legiuitorul a înţeles că în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună-credinţă al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă, din raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 8 martie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2) şi (4), fără a se modifica substanţa reglementării.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 50 alin. (2) şi (4): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă. (…)(4) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării lor." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 44: (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine principiului constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată, deoarece prevede posibilitatea menţinerii valabilităţii actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, dacă acestea au fost încheiate cu bună-credinţă.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării acesteia, au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată, şi cu o motivare asemănătoare.Astfel, prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, Curtea Constituţională a constatat că buna-credinţă a fost consacrată de legiuitor ca o cauză de „asanare a nulităţii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil”, astfel încât în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună-credinţă al imobilului a fost preferat cel din urmă, din raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice. S-a mai arătat în decizia menţionată că, „din punct de vedere juridic, soluţia se fundamentează pe principiul validităţii aparenţei în drept, a cărui esenţă este exprimată prin adagiul error communis facit jus”, iar opţiunea legiuitorului de a-l prefera pe subdobânditorul de bună-credinţă nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta. În situaţia în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din legea menţionată, potrivit cărora: „(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti.”Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură să impună o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte prevederile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că acestea reprezintă consacrarea legală a sancţiunii nulităţii absolute a actelor juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii lor şi nu contravin principiului constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că garantarea şi ocrotirea proprietăţii operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocată protecţia constituţională a dreptului de proprietate, în condiţiile dobândirii acestui drept cu încălcarea unei norme juridice imperative.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Nicolae Teodor Moldovan şi Monica-Teodora Moldovan în Dosarul nr. 4.108/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește