DECIZIE nr. 344 din 10 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e), precum şi ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 şi 108^5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Anghel în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (număr în format vechi 4.045/2005) al Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 645D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (număr în format vechi 4.045/2005), Judecătoria Piteşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 şi 108^5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Anghel într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a unei amenzi judiciare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, din analiza prevederilor art. 108 pct. 1 lit. a), b) şi e) din Codul de procedură civilă, se deduce că expresia "rea-credinţă" poate fi găsită de judecător în orice moment, cu toate că dispoziţiile Codului civil prevăd că buna-credinţă se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credinţă, astfel că judecătorul poate constata chiar din faza judecării fondului că o cerere este introdusă cu rea-credinţă. Or, dacă judecătorul poate aplica amenzi după o simplă apreciere a cererii, partea nu mai are dreptul la un proces echitabil, iar drepturile sale pot fi suprimate printr-o intimidare cu amendă.De asemenea, art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă menţionează că cererea de reexaminare se soluţionează prin încheiere irevocabilă, nemaiputând fi contestată.Judecătoria Piteşti – Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 108^1 şi 108^5 din Codul de procedură civilă. Însă, din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din considerentele încheierii de sesizare, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate doar dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e), precum şi ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa prin prezenta decizie.Aceste prevederi au următorul cuprins:– Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e): "Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700 lei:a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice; … b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare; … […]e) contestarea, cu rea-credinţă, a scrierii sau semnăturii unui înscris;"; … – Art. 108^5 alin. 3: "Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 30 privind libertatea de exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că din analiza prevederilor art. 108 pct. 1 lit. a), b) şi e) din Codul de procedură civilă se deduce faptul că expresia "rea-credinţă" poate fi interpretată de judecător în orice moment, cu toate că dispoziţiile Codului civil prevăd că buna-credinţă se presupune întotdeauna şi sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credinţă.Curtea reţine că textul criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, fie de natură să determine tergiversarea soluţionării cauzei, fie în scop şicanator, vexator etc.De altfel, dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă se referă la introducerea cu "rea-credinţă" a unei cereri vădit netemeinice, or sintagma "vădit netemeinice" sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaşte. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanţa îşi poate forma o convingere şi poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credinţă, or textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situaţie să o şi sancţioneze.Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru magistraţi ori pentru instanţă.De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 1.403 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 30 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 32 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 8 martie 2012, a reţinut că activitatea procesuală a părţilor trebuie să se desfăşoare cu respectarea normelor prevăzute de lege, or stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, soluţie ce rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentală.Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a statuat, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, că exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situaţia în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.Prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 308 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 848 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.Astfel, Curtea a constatat că legiuitorul prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedură civilă a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică drept o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiţi cu acţiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanţa care a dispus sancţiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond.Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancţiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziţii legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situaţia în care se apreciază ca fiind disproporţionat cuantumul amenzii aplicate în raport cu abaterea săvârşită.Prin urmare, în atare situaţie, există doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acesteia, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. a), b) şi e), precum şi ale art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Anghel în Dosarul nr. 4.039/280/2005 (număr în format vechi 4.045/2005) al Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește