DECIZIE nr. 343 din 29 septembrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/1992



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecător Florin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorValer-Vasilie Bica – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/1992, invocată de Societatea Comercială „Naţional” – S.R.L. Botosani, în Dosarul nr. 356/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 18 septembrie 1997 şi apoi la data de 29 septembrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 356/1996, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, invocată de Societatea Comercială „Naţional” – S.R.L. Botosani.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, prin care societăţile comerciale cu capital parţial sau majoritar de stat au beneficiat şi beneficiază de reduceri de impozite şi taxe aferente actelor juridice translative de proprietate imobiliară, care nu sunt opozabile şi agenţilor economici cu capital integral privat, sunt în vădită discordanta cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, motivele invocate de Societatea Comercială "Naţional" – S.R.L. Botosani fiind neintemeiate, în esenta, pentru următoarele argumente: conform art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 17 august 1992, aprobată prin Legea nr. 130/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 12 decembrie 1995, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/1996 şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/1996, „în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile cu plata, precum şi cele asimilate acestora, efectuate de o maniera independenta de către persoanele fizice sau juridice, privind transferul proprietăţii imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice”.Potrivit pct. 2.1. lit. g) din cap. II al Normelor pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.178 din 13 noiembrie 1996, pentru ca operaţiunile privind transferul proprietăţii bunurilor sau prestările de servicii efectuate cu plata, precum şi cele asimilate acestora să între în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, trebuie ca acestea să rezulte dintr-o activitate economică, având drept scop obţinerea de profit, desfăşurată de persoane juridice, cum sunt: liber-profesioniştii autorizaţi, precum şi persoanele fizice şi asociaţiile familiale autorizate sa desfăşoare activităţi economice pe baza liberei iniţiative.În sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată nu sunt cuprinse operaţiunile efectuate de unităţile care nu au calitatea de agent economic şi al căror venit este destinat autofinantarii.Impozitarea sau scutirea de taxa pe valoarea adăugată este în funcţie de calitatea agentului, şi anume, agent economic înregistrat la organul fiscal competent ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată sau persoana fizica ori juridică neinregistrata la organul fiscal competent ca plătitor de taxa pe valoarea adăugată.În raport cu cele de mai sus, art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 respecta prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, cat şi pe cele referitoare la contribuţiile financiare, asa cum sunt statuate de art. 53 alin. (2) din Constituţie.Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, în punctul sau de vedere, considera ca textul art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată este constituţional şi ca atare, critica este nefondata. Aplicarea corecta a legii tine de situaţia de fapt şi numai instanţa judecătorească poate hotărî în funcţie de probatoriile administrate.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.Societatea Comercială "Naţional" – S.R.L. Botosani, prin "Note de concluzii", apreciază ca "la data intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992, în contextul legislativ preexistent, marcat deja de o fiscalitate împovărătoare, noul impozit (T.V.A.), aplicabil numai agenţilor economici privati, contravine normelor juridice şi principiilor prevăzute de Constituţia României [art. 53 alin. (2) şi art. 41 alin. (2)]”.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale autoarei excepţiei, precum şi dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată cu privire la art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/1992, fiind legal sesizată.Pe fond, art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 prevede că în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile cu plata, precum şi cele asimilate acestora, potrivit ordonanţei, efectuate de o maniera independenta de către persoane fizice sau juridice, privind transferul proprietăţii bunurilor imobiliare între agenţii economici, precum şi între aceştia şi instituţii publice sau persoane fizice.Acest text al ordonanţei nu a fost modificat, deşi, prin Legea nr. 130/1992, Legea nr. 32/1993, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 1/1993, Ordonanţa Guvernului nr. 6/1994, Ordonanţa Guvernului nr. 33/1994, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 123/1994, Ordonanţa Guvernului nr. 9/1995, Ordonanţa Guvernului nr. 22/1995, Ordonanţa Guvernului nr. 2/1996 şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/1996, alte prevederi privind taxa pe valoarea adăugată au fost înlocuite succesiv.Raportand prevederile art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 la dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale, şi la cele ale art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, conform cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, nu se constata vreun temei de neconstituţionalitate.Jurisprudenta Curţii Constituţionale în domeniul fiscalitatii este, potrivit Deciziei nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, în sensul că îndatorirea proprietarului de a-şi îndeplini sarcinile fiscale este în concordanta cu obligaţia constituţională a fiecărui cetăţean de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat prin deciziile nr. 41 din 11 aprilie 1996 şi nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 13 aprilie 1996 şi nr. 345 din 17 decembrie 1996, ca principiul egalităţii implica un tratament juridic diferit la situaţii diferite cat priveşte exercitarea efectivă a drepturilor recunoscute şi garantate de Constituţie. La fel, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 140 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996, tratamentul juridic diferit pentru situaţii diferite este admisibil şi justificat tocmai de cerinţa ca egalitatea în faţa legii sa nu atragă privilegii sau discriminări.În consecinţa, între textul art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 şi cel al art. 53 alin. (2) şi al art. 41 alin. (2) din Constituţie nu se poate constata o „vădită discordanta”, asa cum susţine autoarea excepţiei.De altfel, având în vedere şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/1996, precum şi pe cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 21/1996, ambele privind completarea şi modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată, se constată că aceasta taxa este reglementată ca impozit indirect, care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul proprietăţii bunurilor, precum şi a celor privind prestările de servicii. Taxa pe valoarea adăugată se plăteşte, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, numai de către agenţii economici şi de acele persoane fizice sau juridice care exercită activităţi economice de transfer al proprietăţii bunurilor imobiliare, cu scopul obţinerii de profituri. De la aceasta taxa, potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 34/1997 privind completarea şi modificarea unor reglementări referitoare la taxa pe valoarea adăugată, sunt exceptate veniturile realizate de acele persoane care nu au calitatea de agent economic şi al căror venit este destinat autofinantarii şi acei agenţi economici care realizează din activităţi economice venituri de până la 50 milioane lei anual.Potrivit art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, asa cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/1996, taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se plăteşte de către:– agenţii economici înregistraţi la organele fiscale competente ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată, pentru livrările de bunuri mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobiliare şi prestările de servicii supuse taxei pe valoarea adăugată în cotele prevăzute la art. 17 lit. A şi B din ordonanţa;– titularii operaţiunilor de import de bunuri, direct, prin comisionari în vama sau terţe persoane juridice care acţionează în numele şi din ordinul titularului operaţiunii de import;– persoanele fizice, pentru bunurile introduse în ţara potrivit regulamentului vamal aplicabil acestora;– persoanele juridice sau fizice cu sediul sau cu domiciliul stabil în România, pentru bunurile din import închiriate, inclusiv pe bază de contracte de leasing, precum şi pentru serviciile efectuate de prestatori cu sediul sau cu domiciliul în străinătate, referitoare la cesiuni şi concesiuni ale dreptului de autor, de brevete de mărci de fabrica şi de comerţ sau alte drepturi similare; prestaţii de publicitate; prestaţiile consultantilor, inginerilor, birourilor de studii, avocaţilor, experţilor contabili şi alte prestaţii similare; prelucrare de date şi furnizare de informaţii; operaţiuni bancare, financiare, de asigurare şi de reasigurare; punerea la dispoziţie de personal.În situaţia în care persoana care realizează operaţiuni impozabile nu are sediul sau domiciliul stabil în România, aceasta este obligată sa desemneze un reprezentant fiscal domiciliat în România, care se angajează sa îndeplinească obligaţiile ce-i revin conform prevederilor ordonanţei.Prin urmare, textul de lege criticat obliga la plata taxei pe valoarea adăugată pe toţi agenţii economici care realizează venituri din transferul proprietăţii bunurilor imobiliare, în mod echitabil, fără discriminare, asigurând o aşezare justa a sarcinilor fiscale, în acord cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) şi art. 41 alin. (2) din Constituţie.Facilităţile la care se referă autoarea excepţiei de neconstituţionalitate privesc persoane care nu au calitatea de agenţi economici şi al căror venit este destinat autofinantarii şi situaţiile de necesitatea de protecţie a persoanelor dezavantajate sau cu venituri mici, ceea ce este în concordanta cu principiul de protecţie socială înscris în art. 43 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată şi modificată prin Legea nr. 130/1992, invocată de Societatea Comercială „Naţional” – S.R.L. Botosani în Dosarul nr. 356/1996 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 29 septembrie 1997.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește