DECIZIE nr. 343 din 28 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 2.053/2004 al Judecătoriei Urziceni.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 55/2004 şi, pe cale de consecinţa, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibila.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece nu se aduce atingere prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea nr. 14 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.053/2004, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Ion Dumitru în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecata dispuse de procuror.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca textele legale criticate sunt neconstituţionale, fără a arata însă în concret pe ce se fundamentează aceasta sustinere.Judecătoria Urziceni arata că nu-şi poate exprima punctul de vedere cu privire la excepţia ridicată, deoarece autorul acesteia nu a dezvoltat nici oral, nici scris motivele de neconstituţionalitate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedură penală nu încalcă nici prevederile constituţionale invocate, nici pe cele din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât recuzarea nu formează obiectul unui tratat internaţional, iar dreptul la recurs separat împotriva încheierilor prin care se rezolva cereri de recuzare nu este un drept al omului care să fie prevăzut în asemenea tratate.Astfel, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi condiţiile de exercitare a acestora. în ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regula, decât odată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală ca încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinta sau cu decizia atacată, legiuitorul a acţionat în limitele competentei sale, prevăzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus.Aceasta regula se impune şi pentru asigurarea desfăşurării procesului penal cu celeritate şi într-un termen rezonabil.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală este inadmisibila, deoarece aceste prevederi au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 55/2004, aprobată prin Legea nr. 548/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare.Cat priveşte art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază ca acestea sunt constituţionale, întrucât procedura de soluţionare a cererii de recuzare ori abţinere se aplică faţă de toate părţile din procesul penal, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, stabilirea faptului ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu este supusă nici unei cai de atac, nu contravine în nici un mod accesului liber la justiţie. Dimpotriva, dispoziţiile legale criticate contribuie la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi asigura îndeplinirea condiţiilor unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 5, 6 şi 7 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:"Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţa trebuie să cuprindă indicarea corecta a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când se găseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea." (alin. 5)"Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac." (alin. 6)Alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, potrivit căruia se putea ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins recuzarea, a fost introdus prin Legea nr. 281/2003, după care a fost modificat prin Legea nr. 159/2004, iar în final a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 55/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 7, 8 şi 30 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 55/2004. Prin urmare, o atare excepţie este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare […]”.Curtea constata ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedură penală aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iulie 2004 şi, respectiv, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 21 februarie 2005, în cauze în care, de asemenea, se indica încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Prin acele decizii, Curtea a constatat ca textele legale criticate sunt în deplina concordanta cu Legea fundamentală. Astfel, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), ale art. 127 şi 129, legiuitorul este unica autoritate competentă sa reglementeze procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Prin urmare, procedura de soluţionare a cererilor de recuzare făcând parte integrantă din procedura de judecată, reglementarea acesteia este în deplina concordanta cu prevederile fundamentale.Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie, respectiv de cele ale art. 8 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, ci, dimpotriva, dau expresie preocuparii legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversarii acestora, corespunzător cerinţelor unui proces echitabil.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie şi art. 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât prevederile legale contestate nu conţin nici un fel de privilegii ori discriminări, acestea aplicându-se tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Dumitru în Dosarul nr. 2.053/2004 al Judecătoriei Urziceni.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 5 şi 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește