DECIZIE nr. 342 din 5 decembrie 2001

cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002



Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra unor dispoziţii ale Legii bugetului de stat pe anul 2002, de către un grup de 74 de deputaţi, şi anume: Constantin Bucur, Smaranda Ionescu, George Dumitru Moisescu, Maria Apostolescu, Ştefan Baban, Constanta Popa, Lari-Iorga Leonida, Paul Snaider, Angela Bogea, Gelil Eserghep, Cristian Valeriu Buzea, Adrian Maracineanu, Radu Ciuceanu, Octavian Sadici, Vlad Gabriel Hogea, Ludovic Abitei, Costel Eugen Popescu, Ilie Merce, Octavian-Mircea Purceld, Vasalie Moiş, Mitzura Domnica Arghezi, Mitica Balaet, Nicolae Leonachescu, Damian Brudasca, Gheorghe Ariton, Ludovic Mardari, Florea Buga, Gheorghe Dinu, Costache Mircea, Ioan Baldea, Vasile Predica, Marinache Visinescu, Valentin Vasilescu, Grigore Emil Rădulescu, Ştefan Lapadat, Marcu Tudor, Constantin Dutu, Ion Dolanescu, Gheorghe Pribeanu, Lia Olguta Vasilescu, Raj Tunaru, Daniela Buruiana-Aprodu, Constantin Florentin Moraru, Nicolae Enescu, Crisan Emil, Ioan Miclea, Eugen Lucian Plesa, Dumitru Puzdrea, Dumitru Dragomir, Mihaela Ionescu, Adrian Moisoiu, Emil Rus, Costel Marian Ionescu, Ion Mocioi, Anghel Stanciu, Iancu Holtea, Nicolae Vasilescu, Sever Mesca, Ilie Neacsu, Mircea Stoian, Augustin Lucian Bolcas, Nicoara Cret, Pavel Cherescu, Paul Magheru, Ion Manzana, Ştefan Pascut, Danut Saulea, Ioan Sonea, Iulian Mincu, Corneliu Ciontu, Daniel Ionescu, Florina Ruxandra Jipa, Mircea Ifrim şi Doru Dumitru Palade.Sesizarea a fost trimisa cu Adresa nr. 51/1.015 din 22 noiembrie 2001 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.002 din 22 noiembrie 2001, formând obiectul Dosarului nr. 400A/2001.Prin aceasta sesizare de neconstituţionalitate se solicită să se constate ca prevederile art. 40 şi 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:1. Dispoziţiile art. 40 din lege permit Guvernului sa aprobe prin hotărâre modificări în totalul intrărilor de credite externe, în raport cu derularea programelor de împrumut extern, dispoziţii care îi conferă acestuia dreptul ca în mod discretionar sa aducă modificări structurale şi între ordonatorii principali de credite, ceea ce contravine atât principiului separaţiei puterilor în stat, cat şi dispoziţiilor art. 107 alin. (2) din Constituţie, care prevăd ca hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar nu pentru modificarea acestora. Aceste prevederi legale dau posibilitatea Guvernului sa modifice legea printr-o "simpla hotărâre", ceea ce contravine textului constituţional invocat, conferindu-i astfel puteri arbitrare de promovare a proiectelor de investiţii "bazate pe credite externe după criterii nesupuse cenzurii parlamentare. În aceste condiţii contribuabilul rămâne cu rambursarea creditului extern, iar Guvernul cu dirijarea după bunul plac, peste capul Parlamentului, a sumelor din împrumuturi externe".2. Prevederile art. 42 din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 107 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) din Constituţie, deoarece permit Guvernului sa modifice listele de investiţii şi sa anuleze creditele bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 printr-o "simpla aprobare" a propunerilor ordonatorilor de credite, data de către Ministerul Finanţelor Publice.Se afirma ca cele doua prevederi legale criticate se coroboreaza, astfel încât, deşi "Parlamentul a aprobat prin Legea bugetului distribuirea creditelor externe, Guvernul are posibilitatea, prin aceste texte neconstituţionale, nu numai sa redistribuie creditele externe, dar şi pe parcursul executării investiţiilor sa modifice listele de investiţii, după o procedură simplista şi subiectiva. Într-adevăr, a modifica listele de investiţii, aprobate prin legea bugetului, în funcţie de derularea procesului investitional şi de evoluţia preţurilor, presupune o mare marja de manevra a Ministerului Finanţelor Publice, care se subroga practic Parlamentului, ceea ce evident contravine art. 107 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) din Constituţie".În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a prezenta în scris punctele lor de vedere.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:Susţinerea potrivit căreia este neconstitutional dreptul acordat Guvernului de a aproba modificări în structura şi între ordonatorii principali de credite nu poate fi reţinută, deoarece, în virtutea principiului autonomiei, prin lege se poate stabili ca autorităţile administraţiei publice sa aprobe anumite modificări ale unor prevederi referitoare la întrebuinţarea resurselor financiare alocate. Hotărârile Guvernului care au un asemenea obiect se emit pentru executarea legii, iar nu pentru modificarea acesteia. În ceea ce priveşte încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, aceasta nu se poate retine, deoarece Parlamentul, ca putere legislativă, poate abilita Guvernul prin lege sa intervină în execuţia bugetului de stat.Preşedintele Senatului, în punctul sau de vedere, solicita respingerea sesizării pentru următoarele motive:Legea bugetului de stat pe anul 2002 reglementează şi folosirea creditelor externe cuprinse în anexa nr. 2, iar art. 40 da Guvernului competenţa de a opera modificări în folosirea creditelor externe, în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii. Este evident ca hotărârile pe care le poate adopta Guvernul în baza art. 40 sunt acte juridice guvernamentale de aplicare a legii bugetului de stat şi, ca atare, reglementarea din art. 40 este riguros corespunzătoare art. 107 alin. (2) din Constituţie. Se considera ca sumele provenite din credite externe nu pot fi înscrise în mod detaliat în lege, deoarece obţinerea şi derularea lor sunt dependente de factori externi de creditare.Cu privire la critica referitoare la dreptul de a modifica listele de investiţii şi de a anula creditele bugetare aprobate prin lege se susţine ca este vorba de o apreciere subiectiva a autorilor sesizării, iar nu de o fundamentare economico-financiară, deoarece se "suspecteaza" Guvernul de subiectivism în operarea modificărilor din procesul investitional, fără a se demonstra realitatea celor susţinute. Prin dispoziţiile art. 42 sunt prevăzute limitele în care Guvernul poate opera modificări, şi anume derularea procesului investitional şi evoluţia preţurilor.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive:În situaţia în care legea autorizeaza Guvernul ca, pentru reglementarea concretă a unor probleme punctuale legate de exerciţiul bugetar, sa opereze anumite modificări prin hotărâri ulterioare, acestea se înscriu în conceptul de "organizare a executării legii". Aceste hotărâri nu se emit pentru modificarea legii sau pentru ca Guvernul sa dirijeze, "după bunul plac, peste capul Parlamentului, sumele din împrumuturi externe". În plus, textele art. 40 şi 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 au fost cuprinse în legile bugetului de stat, cu acelaşi conţinut, începând cu anul 1994, iar în anul 2001 Curtea Constituţională le-a declarat constituţionale prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Legii bugetului de stat pe anul 2002, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, retine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 12 şi 17 din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe asupra sesizării de neconstituţionalitate.Prin sesizarea formulată sunt criticate, ca fiind neconstituţionale, dispoziţiile art. 40 şi 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002. Autorii sesizării de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile art. 40 ar avea următorul conţinut: "Guvernul poate aproba, prin hotărâre, modificări în total al intrărilor de credite externe, cuprinse în Anexa nr. 2, în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii." Curtea Constituţională constata ca în realitate dispoziţiile art. 40 din lege au următorul cuprins: "Guvernul poate aproba, prin hotărâre, modificări în structura şi între ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în nivelul total al intrărilor de credite externe, cuprinse în Anexa nr. 2, în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii. Prevederile din Anexa nr. 3 privind intrările de credite externe reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite."În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42, Curtea retine ca acestea sunt doar parţial redate de către autorii sesizării, deşi critica de neconstituţionalitate vizează ansamblul reglementării acestui articol. Conţinutul acestui text este următorul: "(1) La propunerea justificată a ordonatorilor principali de credite, în funcţie de derularea procesului investitional şi de evoluţia preţurilor, se autorizeaza Guvernul, prin Ministerul Finanţelor Publice, sa aprobe, până la data de 31 octombrie 2002, modificări în listele de investiţii, anexe la bugetele ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu excepţia poziţiei «Alte cheltuieli de investiţii», la care se pot aproba modificări numai la cheltuielile privind proiectarea şi execuţia consolidarilor şi interventiilor pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni accidentale şi calamitati naturale, cuprinse la aceasta poziţie, cu încadrarea în cheltuielile de capital aprobate la capitolul respectiv, conform clasificaţiei functionale.(2) Limitele valorice privind competenţa de aprobare a documentaţiilor tehnico-economice, prevăzute în Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, se modifica pentru anul 2002, conform prevederilor cuprinse în anexa nr. 16.” … Autorii sesizării au criticat, de asemenea, textul art. 42 din Legea bugetului de stat pe anul 2002, întrucât acesta ar conţine prevederi referitoare la anularea creditelor bugetare. Curtea observa însă ca în realitate aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 43 alin. (1) din lege, potrivit căruia "Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza lunar necesitatea menţinerii unor credite bugetare potrivit prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice şi de a propune Ministerului Finanţelor Publice anularea creditelor respective”.În consecinţa, Curtea retine ca în cauza obiectul controlului de constituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002.În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se apreciază ca aceste prevederi legale încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, precum şi următoarele dispoziţii constituţionale:– Art. 107 alin. (2): "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.";– Art. 136 alin. (1): "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege."Curtea urmează sa examineze critica formulată cu privire la dispoziţiile art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1), prin care se acordă Guvernului dreptul de a aproba prin hotărâre modificări structurale şi între ordonatorii principali de credite, iar prin Ministerul Finanţelor Publice, modificări în listele de investiţii şi anulari de credite, în raport cu dispoziţiile art. 107 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1), anterior citate, precum şi cu cele ale art. 137 din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 137: "(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului. … (3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, până la adoptarea noilor bugete. … (4) Bugetele locale se elaborează, se aproba şi se executa în condiţiile legii. … (5) Nici o cheltuiala bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare." … Curtea Constituţională retine ca legiuitorul, în considerarea prevederilor art. 136 alin. (1) din Constituţie, a reglementat modul de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare publice prin Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice.Potrivit acestor dispoziţii legale rezultă ca bugetul este principalul plan financiar al statului, aprobat prin lege, prin care se prevăd veniturile şi cheltuielile statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale. Potrivit prevederilor art. 137 alin. (1) din Constituţie, în domeniul exclusiv al legii bugetare intra numai stabilirea regulilor generale, de principiu ale administrării şi ale întrebuinţării resurselor financiare. Legea poate imputernici Guvernul sau diferite autorităţi ale administraţiei publice sa aprobe unele ajustari ale indicatorilor financiari în procesul de întrebuinţare a resurselor financiare alocate. Aceasta concluzie este intarita de mai multe dispoziţii ale Legii nr. 72/1996, lege organică, ale carei prevederi nu au fost contestate până în prezent ca fiind neconstituţionale, cum ar fi:– Art. 3 alin. (1) teza a doua şi alin. (2): "De asemenea, (Guvernul) exercita conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, în care scop examinează periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetului public naţional şi a bugetelor fondurilor speciale şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz.(2) Ministerul Finanţelor ia măsurile necesare pentru: asigurarea echilibrului bugetar şi aplicarea politicii financiare a statului, cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare."; … – Art. 11: "Guvernul asigură realizarea politicii financiare a statului conform programului de guvernare acceptat de Parlament.";– Art. 29 alin. (5) şi (7): "(5) În mod excepţional şi pe baza justificarilor corespunzătoare, virările de credite de la un capitol la alt capitol al clasificaţiei bugetare, cu excepţia cheltuielilor prevăzute la alin. (2), se pot efectua, în cadrul bugetului unui ordonator principal de credite, înainte de angajarea cheltuielilor, începând cu trimestrul al III-lea, cu acordul Ministerului Finanţelor. […](7) Creditele bugetare aprobate la unele capitole pot avea caracter previzional, ele putând fi majorate prin hotărâri ale Guvernului dintr-o sumă globală creata în acest scop şi care urmează a fi cuprinse într-o lege rectificativa. Lista capitolelor la care creditele aprobate au caracter previzional se aproba prin legea bugetară anuală."; … – Art. 41 alin. (1): "Ordonatorii principali de credite au obligaţia de a analiza trimestrial necesitatea menţinerii unor credite bugetare pentru care, în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost desfiinţate sau amânate şi de a propune Ministerului Finanţelor anularea creditelor respective."Curtea retine ca în situaţia în care însăşi legea împuterniceşte Guvernul ca, pentru reglementarea concretă a unor probleme punctuale legate de exerciţiul bugetar, sa opereze anumite modificări în anexe, astfel de hotărâri se emit pentru executarea legii respective şi nu pentru modificarea sa. Aceste hotărâri date pentru executarea legii intră în conceptul general de organizare a executării legii, reglementat de art. 107 alin. (2) din Constituţie.Ca atare, în temeiul art. 40 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 Guvernul poate aproba prin hotărâre "modificări în structura şi între ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în nivelul total al intrărilor de credite externe […], în funcţie de derularea programelor de împrumut extern, aprobate potrivit legii", pentru situaţii ce nu pot fi prevăzute cu certitudine la data adoptării bugetului. De asemenea, în temeiul art. 42 alin. (1) din aceeaşi lege Guvernul poate să aprobe, prin Ministerul Finanţelor Publice, "modificări în listele de investiţii, anexe la bugetele ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale", dar numai "la propunerea justificată a ordonatorilor principali de credite, în funcţie de derularea procesului investitional şi de evoluţia preţurilor".De asemenea, Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile art. 40 din legea supusă examinării sunt în deplina concordanta cu principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, de vreme ce Parlamentul poate imputernici Guvernul cu luarea unor hotărâri care să asigure execuţia bugetară în conformitate cu voinţa exprimată de legiuitor.În ceea ce priveşte critica ce vizează dispoziţiile referitoare la anularea creditelor bugetare, cuprinse la art. 43 alin. (1) din legea criticata, Curtea constata ca aceste prevederi legale reproduc dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, care obliga ordonatorii principali de credite sa analizeze „situaţia creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat” şi sa propună Ministerului Finanţelor Publice anularea acelor credite la care, „în baza unor dispoziţii legale sau a altor cauze, acţiunile şi sarcinile au fost ori pot fi anulate sau amânate”.Faţa de considerentele expuse Curtea urmează să constate ca dispoziţiile art. 41, 42, precum şi cele ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 sunt constituţionale.De altfel, în jurisprudenta sa Curtea Constituţională s-a pronunţat în acelaşi sens asupra constituţionalităţii unor dispoziţii având conţinut identic, cuprinse în Legea bugetului de stat pe anul 2001, şi anume prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 107 alin. (2), art. 136 alin. (1), art. 137 şi ale art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 2 alin. (3), art. 12, art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17, 18, art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constata ca dispoziţiile art. 40, 42 şi ale art. 43 alin. (1) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 sunt constituţionale.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Definitivă şi obligatorie.Dezbaterea a avut loc la 5 decembrie 2001 şi la ea au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu, Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește