DECIZIE nr. 342 din 25 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 712/3/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Igiescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât, deşi stabileşte că judecătorul poate fi recuzat dacă este vrăjmăşie între el şi una dintre părţi, nu prevede nicio sancţiune împotriva judecătorului recuzabil care nu se abţine sau împotriva judecătorilor care resping cererea de recuzare şi amendează petentul, încurajând astfel abuzurile. Chiar dacă, în fond, s-ar ajunge la tragerea la răspundere penală sau disciplinară a judecătorilor, dreptul părţilor la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, ar fi negat. Existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare obiectivă sau raţională şi care ar putea să nege dreptul la un tratament egal în procesele civile, încalcă în mod flagrant prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 25: "Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.";– Art. 27: "Judecătorul poate fi recuzat:1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că reglementările ce fac obiectul acesteia sunt criticate din perspectiva unor omisiuni legislative, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că legea nu instituie sancţiuni împotriva judecătorului recuzabil care nu se abţine şi a judecătorilor care resping cererea de recuzare şi amendează partea din proces care a făcut o astfel de cerere. Astfel fiind şi având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 353 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 9 aprilie 2009, cu prilejul examinării constituţionalităţii aceloraşi prevederi legale, în raport de aceleaşi critici, formulate de acelaşi autor în cadrul unei cereri de recuzare.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 712/3/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește