DECIZIE nr. 342 din 18 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă”, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 997/225/2007 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, precizând că obiectul excepţiei îl constituie în realitate prevederile art. 7 din Legea nr. 130/1999, pune concluzii de respingere a acesteia, indicând, în acest sens, Decizia nr. 786/2007 a Curţii Constituţionale, aplicabilă în speţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 997/225/2007, Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Agenţia de Pază Professional Style" – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecătoreşti pronunţate în soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile "art. 14 din Legea nr. 130/1999” contravin dreptului constituţional la apărare şi principiului inviolabilităţii proprietăţii private, deoarece acestea „permit agentului constatator să încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei în lipsa contravenientului ori a reprezentantului său, ceea ce face imposibil ca el să formuleze obiecţiuni faţă de menţiunile acolo înscrise şi să indice mijloacele de probă de care înţelege să se folosească”. De asemenea, din conţinutul textului legal criticat „rezultă o răspundere obiectivă, afectându-se resursele financiare ale societăţii, fie persoana juridică, fie persoana fizică, dreptul la plângere având un caracter formal, iar plata amenzii lezând proprietatea care, în baza art. 136 alin. (5) din Constituţie, este inviolabilă”.În plus, autorul excepţiei prezintă aspectele specifice speţei deduse judecăţii, reclamând anumite nereguli referitoare la menţiunile înscrise de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenţiei a cărui anulare a solicitat-o în faţa instanţei de judecată.Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, neaducând atingere dreptului la apărare şi dreptului la proprietate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, precizând că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 7 din Legea nr. 130/1999, în forma republicată, consideră că aceste texte sunt constituţionale. Instituirea unei sancţiuni contravenţionale în cazul încălcării unor obligaţii legale nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului părţilor de a fi asistate, în tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu şi nici nu este contrară dreptului de proprietate privată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului, "dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, modificată şi completată”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999. Anterior sesizării Curţii cu prezenta excepţie, legea criticată a fost republicată, astfel că soluţia legislativă conţinută de fostul art. 14 se regăseşte în prezent la art. 7 din cap. II "Răspunderea juridică" al Legii nr. 130/1999, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 20 martie 2007, dispoziţii ce constituie în realitate obiectul excepţiei şi care au următoarea redactare:"Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (2) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei."Autorul excepţiei consideră că textul de lege menţionat încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1), prin care dreptul la apărare este garantat, şi ale art. 136 alin. (5) [şi nu art. 135 alin. (6), cum greşit indică acesta], potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prevederile art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă stabilesc, pe de o parte, anumite contravenţii, constând în nerespectarea de către angajator a anumitor prevederi din lege, şi, pe de altă parte, nivelul minim, respectiv maxim al amenzii contravenţionale corespunzătoare.Prin urmare, Curtea observă că soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei nu are nicio legătură cu dreptul la apărare invocat -, garantat de art. 24 din Constituţie, şi nici cu vreunul dintre drepturile şi garanţiile procesuale pe care acesta îl implică în cadrul unui proces echitabil.Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice, stipulat de art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că aplicarea unei amenzi, ca urmare a constatării de către organele abilitate a săvârşirii unei contravenţii, nu se poate converti într-o violare a proprietăţii private a celui astfel sancţionat. Curtea a statuat constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin deciziile nr. 56/1999, nr. 67/2000 sau nr. 261/2003, că aplicarea şi executarea unor amenzi pecuniare, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa încălcării legii.În plus, Curtea observă că autorul excepţiei îşi fundamentează critica de neconstituţionalitate pornind de la situaţia de fapt dedusă judecăţii, respectiv soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecătoreşti prin care s-a soluţionat o plângere contravenţională. Invocând faptul că agentul constatator a menţionat greşit anumite date în cuprinsul procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor atacat în faţa instanţei, autorul excepţiei formulează o aşa-zisă critică de neconstituţionalitate, pretinzând încălcarea art. 24 alin. (1) şi a art. 136 alin. (5) din Constituţie. Or, faţă de aceste susţineri, Curtea constată că ele nu au valoarea unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci reprezintă aspecte de fapt, relevante în faţa instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agenţia de Pază Professional Style” – S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 997/225/2007 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește