DECIZIE nr. 342 din 18 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel Hunedoara” – S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.929/2005 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Ioana Hrisafi-Josan, şi preşedintele Asociaţiei civice "Dreptatea", Tiberiu Galamboş. Lipseşte partea Cristian Dorin Lemnaru, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, pentru motivele invocate în faţa Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.Reprezentantul Asociaţiei civice "Dreptatea" solicită respingerea excepţiei, sens în care arată că termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege criticat corespunde termenului general de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958 şi acţionează în mod nediscriminatoriu atât pentru salariaţi, cât şi pentru angajatori. De asemenea, arată că termenele prevăzute de art. 283 alin. (1) din Codul muncii sunt justificate de interesul salariaţilor de a contesta într-un termen cât mai scurt măsurile dispuse de angajator în executarea contractelor de muncă şi de a restabili legalitatea în exercitarea raporturilor de muncă, astfel că nu se creează o discriminare în raport cu salariaţii prevăzuţi în alin. (2) al aceluiaşi articol.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate reprezintă o normă de procedură de competenţa exclusivă a legiuitorului. Instituirea unor termene diferite în cuprinsul art. 283 din Codul muncii este justificată de scopul restabilirii într-un termen rezonabil a drepturilor încălcate. Nimic nu îl împiedică pe legiuitor să instituie termene diferite având în vedere situaţiile obiectiv diferite pe care le reglementează.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.929/2005, Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel Hunedoara” – S.A. din Hunedoara într-o cauză civilă având ca obiect un conflict privind drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 283 alin. (2) din Codul muncii sunt discriminatorii, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, arată că termenul de 3 ani prevăzut de textul de lege criticat este mai lung decât termenele de 30 de zile prevăzute de alin. (1) lit. a) şi b) al aceluiaşi articol. Astfel, primul alineat al art. 283 creează o situaţie mai puţin favorabilă salariatului ale cărui drepturi sunt afectate mai grav printr-o decizie a angajatorului în raport cu salariatul care revendică alte drepturi a căror încălcare nu are efecte atât de grave. De asemenea, arată că angajatorul chemat în judecată pentru emiterea unei decizii care afectează semnificativ drepturile salariatului are o situaţie mai favorabilă decât cel chemat în judecată de către salariatul care urmăreşte satisfacerea unor drepturi mai puţin importante.Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, sens în care arată că stabilirea unor termene diferite, în care pot fi introduse cererile pentru soluţionarea conflictelor de muncă, este determinată de natura obiectului cererilor şi de gravitatea încălcării drepturilor subiective. Astfel, termenul de 3 ani, prevăzut de textul de lege criticat, corespunde termenului general de prescripţie reglementat de Decretul nr. 167/1958 pentru acţiunile patrimoniale, în timp ce termenele mai scurte prevăzute de art. 283 alin. (1) din Codul muncii sunt justificate de efectele deciziilor ce se vor pronunţa şi de urgenţa restabilirii situaţiilor anterioare în vederea ocrotirii intereselor părţilor în derularea raporturilor de muncă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 283 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, întrucât termenul prevăzut pentru introducerea cererii în vederea soluţionării conflictului de muncă se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei juridice, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului”.În opinia autorului excepţiei, art. 283 alin. (2) din Codul muncii contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi, deoarece termenul de 3 ani prevăzut de acest text de lege este discriminatoriu în raport cu termenele de 30 de zile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi b) al aceluiaşi articol. Consideră că discriminarea se creează atât între salariaţi, cât şi între angajatori.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost ridicată în cadrul unui conflict având ca obiect pretenţii formulate pentru plata unor drepturi salariale. Termenul pentru introducerea unei asemenea acţiuni este prevăzut în art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, fiind de 3 ani, şi este identic cu cel prevăzut de acelaşi alineat, în care angajatorul poate cere stabilirea răspunderii patrimoniale a salariaţilor.Termenele de 30 de zile prevăzute de art. 283 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul muncii se aplică atunci când obiectul conflictului de muncă este legat de decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, respectiv de decizia de sancţionare disciplinară. Aceste situaţii comportă urgenţă în soluţionarea litigiului.Termenul de 3 ani, prevăzut de textul de lege criticat, se aplică în alte situaţii decât cele reglementate de art. 283 alin. (1) din Codul muncii.Exercitarea dreptului de acces liber la justiţie poate fi supusă unor condiţionări legale, cum sunt şi termenele stabilite pentru introducerea cererilor, menite să asigure restabilirea în termen rezonabil a drepturilor încălcate, precum şi stabilitatea raporturilor juridice. Legiuitorul are dreptul, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de a opta pentru instituirea unor termene diferite în considerarea deosebirilor ce există între natura şi obiectul diferitelor litigii. Aceasta nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, acest principiu nu presupune uniformitate, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mittal Steel Hunedoara” – S.A. din Hunedoara în Dosarul nr. 2.929/2005 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește