DECIZIE nr. 342 din 17 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Aurel Budugan şi Maria Budugan în Dosarul nr. 532/33/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin doamna avocat Isabela Spătaru-Hobjilă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei. Aceasta arată că "dispoziţiile art. I pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt nelegale, fiind contrare prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi ale Legii nr. 10/2001” şi încalcă, totodată, prevederile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 262/2007, arată că „intervenţia autorităţii publice centrale prin adoptarea unor norme de interpretare nu este doar neavenită, ci constituie şi o depăşire evidentă a competenţelor legale, contravenind dispoziţiilor art. 52 din Constituţie", "Legea nr. 554/2004 fiind neconstituţională prin restrângerea sferei actelor administrative ce pot fi supuse controlului de legalitate la sfera actelor unilaterale cu caracter individual, în condiţiile în care este firesc ca şi un act administrativ unilateral cu caracter normativ să poată fi supus aceluiaşi control de legalitate”. În consecinţă, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. I pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007, criticate, nu aparţin categoriei actelor normative formate din legi sau ordonanţe asupra cărora Curtea Constituţională, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, are competenţa exercitării controlului de constituţionalitate; pe de altă parte, critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 5 din Legea nr. 262/2007 vizează, în realitate, modificarea sau completarea textului în sensul dorit de autorul excepţiei, aspecte asupra cărora, însă, instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 532/33/2008, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004„.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Aurel Budugan şi Maria Budugan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia formulează, în principal, argumente pentru susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor "art. 1 pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989″.Cât priveşte dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 262/2007, autorii excepţiei susţin că „Legea nr. 554/2004 este neconstituţională prin restrângerea sferei actelor administrative ce pot fi supuse controlului de legalitate la sfera actelor unilaterale cu caracter individual, în condiţiile în care este firesc ca şi un act administrativ unilateral cu caracter normativ să poată fi supus aceluiaşi control de legalitate.”Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că "dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 262/2007 sunt valide sub aspectul constituţionalităţii”, acestea fiind norme legale de modificare egale în grad cu norma modificată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 sunt constituţionale, acestea fiind în acord cu normele art. 52 şi ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. Apreciază că dispoziţiile art. 44 din Constituţie, invocate, nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, "prevederile art. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004„, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Curtea constată că, prin aceeaşi încheiere, instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 lit. c) alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel că aceste prevederi nu pot constitui obiectul prezentei excepţii, de vreme ce încheierea instanţei de judecată reprezintă, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare al Curţii cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate. Totodată, Curtea constată că, în realitate, prezenta excepţie de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007, prin care au fost modificate prevederile art. 4 alin. (1)-(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care au următorul conţinut:Art. 4 – Excepţia de nelegalitate: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. … (3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanţei de contencios administrativ.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă, pentru cele ce se vor arăta în continuare:Dispoziţiile art. 52 din Legea fundamentală, invocate de autorii excepţiei, consacră dreptul de acces liber la justiţie în materia contenciosului administrativ, garantat prin dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 afectează dreptul părţii vătămate de o autoritate publică de a se adresa justiţiei, deoarece în sfera actelor administrative supuse controlului de legalitate pe calea excepţiei de nelegalitate nu intră şi actele administrative unilaterale cu caracter normativ, acestea fiind, în opinia lor, sustrase controlului judecătoresc. Or, faptul că excepţia de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din legea criticată, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a excepţiei de nelegalitate. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ unilateral” al unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, transpunând prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora condiţiile şi limitele exercitării dreptului [persoanei vătămate de o autoritate publică] se stabilesc prin lege organică, permit contestarea unui act administrativ cu caracter normativ pe calea unei acţiuni directe, în cadrul căreia reclamantul solicită şi beneficiază, în egală măsură ca şi partea care invocă excepţia de nelegalitate în condiţiile art. 4 alin. (1), de exercitarea controlului de legalitate din partea instanţei.Totuşi, Curtea observă că, în ce priveşte determinarea obiectului excepţiei de nelegalitate, există, sub aspectul redactării, o necorelare între prevederile alin. (1) al art. 4, care se referă exclusiv la "actul administrativ unilateral cu caracter individual" şi cele ale alin. (2) al aceluiaşi articol, care vizează excepţia de nelegalitate a unui "act administrativ unilateral", fără a distinge în privinţa invocării excepţiei de nelegalitate între cel normativ şi cel individual; actul administrativ, aşa cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cuprinde atât „actul unilateral cu caracter individual” cât şi „actul unilateral cu caracter normativ”. Din acest punct de vedere, Curtea consideră că necorelarea între cele două alineate ale art. 4 pune în discuţie, pe de o parte, o problemă de interpretare şi aplicare a legii, iar, pe de altă parte, o problemă de reglementare, ambele aspecte ieşind însă din sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.În consecinţă, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 52 din Constituţie, privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanţei de judecată pentru apărarea dreptului sau interesului său legitim.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Aurel Budugan şi Maria Budugan în Dosarul nr. 532/33/2008 al Curţii de Apel Cluj -Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. Ioan VidaMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește